Ezechiel 26 VDCL

1. Și a fost așa: în anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

2. Fiu al omului, pentru că Tirul a zis împotriva Ierusalimului: Ha, ha! s‐a sfărâmat poarta popoarelor! s‐a întors la mine; eu mă voi umple, căci ea a ajuns pustie!

3. De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, sunt împotriva ta, Tirule! Și voi ridica multe neamuri împotriva ta, cum își ridică marea valurile.

4. Și vor strica zidurile Tirului și‐i vor surpa turnurile. Și‐i voi rade pulberea de pe el, și‐l voi face o stâncă seacă.

5. Va fi un loc pentru întinderea mrejelor în mijlocul mării. Căci eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu. Și va ajunge de prada neamurilor.

6. Și fiicele sale care sunt în câmp vor fi ucise de sabie; și vor cunoaște că eu sunt Domnul.

7. Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi aduce împotriva Tirului pe Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împăratul împăraților de la miazănoapte, cu cai și cu care și cu călăreți și gloată și mult popor.

8. El va ucide cu sabia pe fiicele tale în câmp și va face întăriri împotriva ta și va ridica metereze împotriva ta și va înălța pavăza împotriva ta.

9. Și va pune berbeci de dărâmare împotriva zidurilor tale și‐ți va surpa turnurile cu săbiile sale.

10. Pulberea de la mulțimea cailor săi te va acoperi; zidurile tale vor tremura de vuietul călăreților și al roatelor și al carelor, când va intra prin porțile tale cum intră oamenii într‐o cetate în care s‐a făcut o spărtură.

11. Îți va călca toate ulițele cu copitele cailor lui; va omorî pe poporul tău cu sabia și stâlpii tăi cei tari vor fi trântiți la pământ.

12. Și‐ți vor prăda avuțiile și‐ți vor răpi mărfurile și‐ți vor dărâma zidurile și‐ți vor nimici casele tale cele frumoase; și‐ți vor pune pietrele și lemnele și pulberea în mijlocul apelor.

13. Și voi face să înceteze vuietul cântărilor tale și nu se va mai auzi sunetul harfelor tale.

14. Și te voi face o stâncă seacă; vei fi un loc pentru întinderea mrejelor; nu vei mai fi zidit. Căci eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul Dumnezeu.

15. Așa zice Domnul Dumnezeu către Tir: Oare nu vor tremura ostroavele la vuietul căderii tale când vor geme răniții, când se va face ucidere în mijlocul tău?

16. Atunci toți mai marii mării se vor coborî de pe scaunele lor de domnie și se vor dezbrăca de mantiile lor și se vor dezbrăca de hainele lor cele bogate: se vor îmbrăca cu cutremur, vor ședea la pământ și vor tremura în orice clipă și se vor îngrozi de tine.

17. Și vor ridica o plângere pentru tine și‐ți vor zice: Cum ai fost pierdut tu care erai locuit de marinari, cetate cu nume, care erai tare pe mare, ea și locuitorii ei, care insuflau groaza de ei tuturor celor ce locuiesc în ea.

18. Acum ostroavele vor tremura în ziua căderii tale și ostroavele care sunt în mare vor fi încremenite de ziua plecării tale.

19. Căci așa zice Domnul Dumnezeu: Când te voi face o cetate pustie ca pe cetățile care nu sunt locuite, când voi aduce asupra ta adâncul și te vor acoperi apele cele mari,

20. atunci te voi coborî cu cei ce se coboară în groapă la poporul străvechi și te voi face să locuiești în părțile cele mai de jos ale pământului, în locuri pustii din vechime, cu cei ce se coboară în groapă, ca să nu mai fii locuit și voi pune slava în pământul celor vii.

21. Te voi face spaime și nu vei mai fi; și vei fi căutat și nu vei mai fi aflat în veac, zice Domnul Dumnezeu.