Ezechiel 30 BIV2014
1. Atunci, Cuvântul Domnului
2. Îmi zise: „Fiu al omului, Deschide-ți gura și vorbește Și-n felu-acesta prorocește: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vă văietați cu toți, căci – iată – Nenorocită zi se-arată!
3. Sosește ziua fioroasă. Este o zi întunecoasă. E ziua Domnului, lăsată Spre a fi neamurilor dată.
4. Căci în Egipt e sabia; La fel și-n Etiopia. Groaza, pe toți, îi va umplea, Morți-n Egipt când vor cădea, Când își va pierde bogăția Și i se surpă temelia.
5. Put, Lud, cu Etiopia Și Cubul cu Arabia Și fiii țării dovedite Cu ele de a fi unite, Atunci pieri-vor împreună, Căci sabia o să-i răpună.”
6. Domnul a zis: „Cei ce vădesc Egiptul că îl sprijinesc, Cădea-vor, căci a lui tărie – Ce îl umpluse de mândrie – Are ca să se prăbușească. De la Migdol, o să pornească Pân’ la Siena, sabia Și vor cădea loviți de ea. Va fi după Cuvântul meu, Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu.”
7. Atuncea, ei vor fi loviți Și au să fie pustiiți, Fiind în rândul țărilor Pustii, aflate-n jurul lor, Cetăți ce fost-au nimicite Și cari ajuns-au părăsite.
8. Atuncea când voi pune foc Egiptului, vor ști – pe loc – Că Eu sunt Domnul și-i zdrobesc Pe toți cei care-l sprijinesc.
9. Iată că niște soli, apoi, Din partea Mea, trimite-voi. Ei, pe corăbii, vor urca, Pentru că solii vor pleca Spre țara Etiopiei, Să tulbure liniștea ei. În a Egiptului zi, are Să îi apuce-o spaimă mare; Căci lucrurile se-mplinesc, Așa precum vi le vestesc!”
10. Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Mulțimile Egiptului, Prin mâna împăratului Care este aflat pe tron Și stăpânește-n Babilon, Eu le voi pierde. Așadar, Le pierd, prin Nebucadențar.
11. El și poporul lui – cel care E mai grozav între popoare – Vor fi trimiși să nimicească Țara și să o pustiască. Ei își vor scoate sabia, Și-n felu-acesta vor umplea De morți, țara Egiptului.
12. Apoi, canalurile lui Le voi seca, pentru că vreau, Celor răi, țara, să le-o dau. Țara am să o pustiesc Cu tot ceea ce-o să găsesc În ea, și chem în ajutor Doar mâinile străinilor. Așa va fi, căci – negreșit – Iată, Eu, Domnul, am vorbit!”
13. Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pe idoli am să-i nimicesc Și-apoi din Nof am să stârpesc Toate-ale lui chipuri cioplite Care deșarte sunt vădite. Iată că nu o să mai fie Vreun voievod care să vie Din al Egiptului ținut. Egiptu-ntreg va fi umplut De groaza ce o răspândesc.
14. Patrosul am să-l pustiesc. Voi pune foc Țoanului Și judec țara Noului.
15. Asupra Sinului, apoi, A Mea urgie turna-voi. Sinul e cetățuia care, Țara Egiptului o are. Pe-aceia care locuiesc În No, am să îi nimicesc.
16. Voi pune foc Egiptului Și spaimă-n sânul Sinului. În No, voi face-o crăpătură Și-l voi deschide prin spărtură; Iar Noful fi-va cucerit, Căci peste el va fi venit – Chiar ziua, în amiaza mare – Vrăjmașul său, cel crunt și tare.
17. Pe tinerii ce-n On ședeau, Sau cari în Pi-Beset erau, Îi va ucide sabia. Cetățile lor vor cădea Și astfel ele au să fie Târâte-n urmă în robie.
18. Când al Egiptului jug greu O să-l sfărâme brațul Meu, Peste Tahpanes, ziua mare O să se-ntunece în zare. Tahpanesul – și-a lui mândrie Născută din a lui tărie – De-un nor vor fi acoperite, Iar ale lui cetăți, robite.
19. Căci judecățile-Mi rostite Despre Egipt, vor fi-mplinite Și-n felu-acesta au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
20. Luna întâia se vădea Din anu-al unsprezecelea Și n-apucase să apună, Încă, a șaptea zi din lună. Atunci, Cuvântul Domnului
21. Îmi zise: „Fiu al omului, Am frânt brațul lui Faraon Cari în Egipt era pe tron. Află că n-am să-i oblojesc Rana. Nu-l însănătoșesc. Cu mâna nu va mai putea Să mânuiască sabia.”
22. De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a cuvântat: „Pe cel care e împărat – Pe cel care e Faraon Și este, în Egipt, pe tron – Iată că am o supărare. Pentru necazul Meu cel mare, Am să-i frâng brațele. Astfel, Îi rup și brațul frânt și cel Care-i rămase bun și tare, Încât nu va mai fi în stare Să mânuiască sabia, Căci ea, din mâini, îi va cădea.
23. Pe Egipteni îi risipesc Și printre neamuri îi gonesc, Căci va ajunge-al lor popor În țările neamurilor.
24. Îl întăresc pe cel aflat În Babilon, drept împărat, Și-n mâna lui pun sabia. În timpu-acesta vor cădea, Sfărmate, brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Să geamă înaintea lui, Cu geamătul rănitului Care ajunge ca să cadă, În ale morții gheare, pradă.
25. Voi întări pe cel aflat În Babilon, ca împărat, În timp ce brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Putere, nu vor mai avea, Pentru că, frânte, vor cădea. În felu-acesta, au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie. În mâna celui ce-i aflat În Babilon, drept împărat, Eu așeza-voi sabia, Căci este chiar sabia Mea. Atunci când are s-o rotească Înspre Egipt și-o să-l lovească,
26. Pe Egipteni îi risipesc Și printre neamuri îi gonesc. Ajunge-va al lor popor, În țările neamurilor Și-n felu-acesta o să știe, Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”