Ezechiel 31 BVA

1. În al unsprezecelea an, în prima zi din a treia lună, Cuvântul lui Iahve a venit la mine și mi-a zis:

2. „Fiul omului, spune-i faraonului – monarhului Egiptului – și mulțimii lui de slujitori, astfel: «Cu cine poți fi tu asemănat, în grandoarea ta?

3. Să știi că în vremurile străvechi, Asiria era (și ea) un cedru în Liban. Acel cedru avea ramuri frumoase; și coroana lui făcea umbră. Era înalt. Vârful lui ajungea printre nori.

4. Apele îl ajutaseră să crească; și adâncul îl înălțase. Râurile lui scăldau din toate părțile locul în care era plantat; și își trimiteau pâraiele spre toți copacii din câmpie.

5. Astfel, el s-a înălțat mai mult, crescând mai mare decât toți ceilalți copaci ai câmpiei. Crengile lui au crescut; și ramurile i s-au lungit datorită abundenței de ape care îl făcuse să producă ramuri tinere.

6. Printre crengile lui își făceau cuibul toate păsările zburătoare. Sub coroana acestui cedru se înmulțeau toate animalele sălbatice de pe câmp; iar la umbra lui locuiau toate celelalte vietăți.

7. Era frumos în grandoarea lui și impunător prin lungimea ramurilor lui – pentru că rădăcinile îi erau înfipte în apropierea multor ape.

8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu îl depășeau (în înălțime și în frumusețe); chiparoșii nu erau asemenea crengilor lui, iar platanii nu se puteau asemăna cu ramurile lui. Niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era asemănător cu el în frumusețe.

9. L-am făcut atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, încât îl invidiau toți copacii Edenului – toți acei copaci din grădina lui Dumnezeu!»

10. Dar acum, Iahve, Cel care este Stăpân, vorbește astfel: «Pentru că se înălța, pentru că își ridica vârful până la nori și devenise arogant în inima lui din cauza înălțimii pe care o avea,

11. l-am făcut să ajungă la discreția prințului popoarelor, care s-a comportat cu el conform răutății lui. Eu l-am abandonat;

12. și astfel, cele mai înfricoșătoare dintre popoarele străine l-au tăiat și apoi au plecat de lângă el. Crengile lui au căzut pe munți și prin toate văile; iar ramurile i-au fost distruse prin toate zonele joase ale țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au abandonat.

13. Pe trunchiul lui care stătea căzut pe pământ, și-au făcut cuibul toate păsările zburătoare; iar între crengile lui s-au așezat toate animalele sălbatice de pe câmp.

14. I s-au întâmplat toate acestea pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai laude în mod arogant cu înălțimea lui și să nu își mai ridice vârful până la nori. Astfel, niciun copac udat de ape nu va mai putea să își înalțe trunchiul spre ei. Toți sunt destinați morții, ca să ajungă în teritoriul de jos, printre muritori, la cei care au coborât în groapă.»

15. Iahve, Cel care este Stăpân, vorbește astfel: «În ziua în care a coborât în locuința morților, am făcut să apară peste tot jalea; și am acoperit adâncul din cauza lui. I-am retras râurile; și mulțimea de ape a fost oprită. Am făcut Libanul să fie trist pentru el; și toți copacii câmpiei au fost supărați din cauza lui.

16. Zgomotul căderii lui a făcut să se cutremure popoarele – când l-am coborât în locuința morților împreună cu cei care ajung în groapă. Atunci toți copacii Edenului care erau ce avea Libanul mai bun și mai remarcabil – toți acei copaci bine udați – s-au consolat (stând) în teritoriul de jos.

17. Au coborât și ei împreună cu el în locuința morților la cei omorâți de sabie – tocmai ei care îi erau aliați și care locuiau la umbra lui printre (celelalte) popoare.

18. Deci, faraon, cu cine poți fi asemănat printre copacii Edenului, în toată gloria și grandoarea ta? Și totuși, vei fi coborât împreună cu acei copaci ai Edenului care au ajuns în teritoriul de jos. Vei zăcea printre cei necircumciși, lângă cei omorâți de sabie. Iahve, Cel care este Stăpân, spune că așa i se va întâmpla faraonului și întregii lui mulțimi de slujitori!»”