Ezechiel 33 VDCL

1. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

2. Fiu al omului, vorbește copiilor poporului tău și zi‐le: Când voi aduce sabia asupra vreunei țări și poporul țării va lua un om oarecare din mijlocul său și‐l va pune păzitor

3. și el va vedea sabia venind asupra țării și va sufla din trâmbiță și va înștiința pe popor;

4. și cineva aude glasul trâmbiței și nu se lasă înștiințat și vine sabia și‐l va răpi, sângele lui va fi pe capul lui:

5. a auzit glasul trâmbiței și nu s‐a ferit: sângele lui va fi asupra lui. Dacă s‐ar fi lăsat înștiințat, și‐ar fi scăpat sufletul.

6. Dar dacă păzitorul vede că vine sabia și nu suflă din trâmbiță și poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi pe vreunul din ei, este răpit pentru nelegiuirea sa; dar sângele său îl voi cere din mâna păzitorului.

7. Și tu, fiu al omului, te‐am pus păzitor peste casa lui Israel. Ascultă deci cuvântul din gura mea și înștiințează‐i din partea mea.

8. Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! Și nu vei vorbi ca să înștiințezi pe cel rău de la calea sa, acest rău va muri pentru nelegiuirea sa, dar sângele său îl voi cere din mâna ta.

9. Dar dacă vei înștiința pe cel rău de calea sa ca să se întoarcă de la ea și nu se va întoarce de la calea sa, va muri în nelegiuirea sa, dar tu îți vei scăpa sufletul.

10. Și tu, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi așa vorbiți și ziceți: Fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și pierim pentru ele, cum să trăim deci?

11. Zi‐le: Viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu, n‐am nicio plăcere în moartea celui rău, ci cel rău să se întoarcă de la calea sa și să trăiască. Întoarceți‐vă, întoarceți‐vă de la căile voastre rele! Căci de ce vreți să muriți, casă a lui Israel?

12. Și tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu‐l va scăpa în ziua fărădelegii lui; și cât pentru răutatea celui rău, el nu se va poticni din pricina ei în ziua în care se va întoarce de la răutatea sa; nici cel drept nu va trăi prin ea în ziua în care va păcătui.

13. Când zic celui drept că va trăi și el se încrede în dreptatea sa și face nedreptate, niciuna din faptele lui drepte nu se va aminti, ci va muri în nedreptatea lui pe care a făcut‐o.

14. Și când zic celui rău: Vei muri! și se întoarce de la păcatul său și face judecată și dreptate:

15. dacă cel rău va înapoia zălogul, va întoarce lucrul răpit, va umbla în așezămintele vieții, nefăcând ce este nedrept: va trăi negreșit, nu va muri.

16. Niciunul din păcatele pe care le‐a făcut nu se va aminti împotriva lui; a făcut judecată și dreptate: va trăi negreșit.

17. Totuși, copiii poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Dar calea lor nu este dreaptă.

18. Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui și face nedreptate, va muri în ea.

19. Și când cel rău se întoarce de la răutatea sa și face judecată și dreptate, va trăi în ele.

20. Totuși voi ziceți: Calea Domnului nu este dreaptă. Casă a lui Israel, vă voi judeca pe fiecare după căile sale.

21. Și a fost așa: în anul al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunii, a venit la mine unul care scăpase din Ierusalim, zicând: Cetatea este bătută.

22. Și mâna Domnului a fost asupra mea seara, mai înainte de a veni cel ce scăpase, și mi‐a deschis gura înainte de a veni el la mine dimineața; și mi s‐a deschis gura și n‐am mai fost mut.

23. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

24. Fiu al omului, cei ce locuiesc în acele locuri pustii, în țara lui Israel, vorbesc zicând: Avraam a fost unul singur și a moștenit țara aceasta și noi suntem mulți; țara ni s‐a dat spre stăpânire.

25. De aceea, spune‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Voi mâncați cu sânge și vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge: și să stăpâniți țara?

26. Vă bizuiți pe sabia voastră, faceți urâciune și pângăriți fiecare pe nevasta aproapelui său și să stăpâniți țara?

27. Așa să le spui: Așa zice Domnul Dumnezeu: Viu sunt eu, dacă nu vor cădea de sabie cei ce sunt în locuri pustii și dacă nu voi da spre mâncare fiarelor pe cel ce este în câmp deschis și dacă nu vor muri de ciumă cei ce sunt în întărituri și în peșteri.

28. Și voi face țara o pustie și o groază și mândria puterii ei va înceta și munții lui Israel vor fi pustiiți, așa că nimeni nu va trece prin ei.

29. Atunci vor cunoaște că eu sunt Domnul, când voi face țara o pustie și o groază pentru toate urâciunile pe care le‐au făcut.

30. Și tu, fiu al omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe la ziduri și din pragurile caselor și vorbesc unul către altul, fiecare către fratele său, zicând: Veniți, vă rog, și auziți cuvântul care a ieșit de la Domnul.

31. Și vin către tine cum vine poporul și înaintea ta stau ca poporul meu și ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; căci cu gura lor arată multă iubire, dar inima lor umblă după câștig nedrept.

32. Și iată, tu ești pentru ei ca o cântare foarte plăcută a unuia cu glas plăcut, care cântă bine din instrument; și ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac.

33. Și când se va întâmpla aceasta (iată, vine), atunci vor cunoaște că a fost un proroc în mijlocul lor.