Logo
🔍

Ezechiel 34 BIV2014

« Împotriva căpeteniilor lui Israel – Făgăduințe

1. Apoi, Cuvântul Domnului

2. Îmi zise: „Fiu al omului, Întoarce-te să prorocești Pentru păstorii sufletești Ai neamului lui Israel. În contra lor, spune astfel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Vai de păstorii cei pe care Neamul lui Israel îi are! Vai fi-va, de păstori-acei Care se păstoresc pe ei! Păstorii nu trebuie-n urmă, Ca să își pască a lor turmă?

3. Dar voi, grăsimea, o mâncați Și-apoi cu lâna vă-mbrăcați. Ce e mai gras, tăiați apoi, Dar nu pașteți turma de oi.

4. Pe cele slabe, nu gândiți Că trebuie să le-ntăriți. Pe cea bolnavă, nu cătați – Deloc – ca să o vindecați. Pe oaia rătăcită, voi Nu o aduceți înapoi. Pe oaia care s-a pierdut, S-o căutați, voi n-ați mai vrut, Iar oile le stăpâniți Cu-asprime și le asupriți!

5. Ele, atunci, s-au risipit, Căci nimeni nu le-a păstorit. Ajuns-au pradă fiarelor – Pradă sălbăticiunilor Cari de pe câmpuri au venit – Și-n acest fel, s-au risipit.

6. Să rătăcească-ajuns-a-n urmă, Pe munți și dealuri, a Mea turmă. Oile Mele-s risipite Pe fața țării, ne-ngrijite, Căci nimeni nu e lângă ele Să vadă de oile Mele!”

7. „Păstorilor, ascultați voi, Cuvântul Domnului apoi!

8. „Pe a Mea viață, vă spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu, Iată că ale Mele oi De pradă au ajuns și-apoi Sunt pentru jaful fiarelor Pentru că ele n-au păstor. Iată că toți păstorii Mei S-au pășunat numai pe ei, Fără vreo grijă de acele Care Îmi sunt oi ale Mele”

9. Iată ce zice, pentru voi, Cuvântul Domnului, apoi, Pentru voi care vă vădiți Că turma Lui o păstoriți!

10. Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată, necaz am pe păstori Pe-ai turmei Mele păzitori! Din ale lor mâini, înapoi, Am să Îmi iau turma de oi. Nu le mai pasc păstori-acei Și nu se mai pasc nici pe ei. Nu se vor mai hrăni cu ele, Căci izbăvesc oile Mele!”

11. Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Eu Însumi am să Îmi veghez Turma și-am să o cercetez!

12. Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.

13. Am să le scot dintre popoare, Din orice loc vor fi sub soare În felurite țări, și-apoi Le voi aduce înapoi. Am să le pasc, în acest fel, Pe munții cei din Israel, Pe culmile dealurilor, Pe văile râurilor Și-n toate locurile-n țară Cari locuite fi-vor iară.

14. Oile Mele se adună Să pască pe-o pășune bună, Iar stâna lor va fi la fel, Pe munți-nalți, din Israel. Acolo, vor avea odihnă Căci parte vor avea de tihnă În staulul cel nou făcut, Care se va vădi plăcut. Pășuni bogate-s lângă el, În marii munți, din Israel.

15. Eu Însumi le voi paște-apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci Eu am să le dărui tihnă Și le voi duce la odihnă. Așa va fi, precum spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu.”

16. Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”

17. „Acuma, ascultați și voi, Cari sunteți ale Mele oi!” „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: Iată că între oi și oi Și-ntre berbeci și țapi apoi, Am să rostesc o judecată.

18. Prea mică, vă e partea dată? Sau prea puțin e, pentru voi, Pășunea bună-ncât apoi Voi ați ajuns ca să intrați Și în picioare să călcați Și partea cealaltă pe care Pășunea dată vouă-o are? E prea puțin că voi puteți, O apă limpede să beți, Încât acuma vă băgați În toată și o tulburați?

19. Iar oile Mele, apoi, Să pască ce ați călcat voi! Să-Mi fie turma adăpată, Cu apa, de voi, tulburată!”

20. De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis în felu-acesta: „Iată Că am să fac o judecată, Între cele mai grase oi Și între cele slabe-apoi,

21. Căci voi, cu coasta, ați izbit, Cu al vost’ umăr ați lovit Și cu-ale voastre coarne-apoi, Pe ale mele slabe oi. Prin ce-ați făcut, ați izbutit, Apoi, să le fi izgonit.

22. Însă aflați că-n ajutor, Le voi veni Eu, oilor, Să nu mai fie niciodată, De jaf. Astfel, o judecată Am să rostesc Eu, mai apoi, Între o oaie și-alte oi.

23. Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor,

24. Drept voievod al oilor. El le va paște-atunci, iar Eu Le voi fi Domn și Dumnezeu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!

25. Iată dar, ceea ce voi face: Închei un legământ de pace, Cu oile. Din a lor țară, Voi scoate fiarele afară. Parte de liniște, apoi, Avea-vor ale mele oi, Căci în pustie, vor putea, Netulburate, ca să stea Și-n mijlocul pădurilor, Nestingherite dormi-vor.

26. Ele și întreg dealul Meu Ajunge-vor a fi, mereu, O pricină nespus de mare, Numai de binecuvântare. La vremea potrivită-apoi, Mereu, le voi trimite ploi, Iar ploaia ce le va fi dată E ploaie binecuvântată!

27. Pomul din câmp rod o să dea; Ogoarele, de-asemenea. Ele-au să fie mulțumite Și au să șeadă liniștite În țara lor, căci au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie, Când am să rup jugul cel care Le apăsa fără-ncetare Și când am să le izbăvesc De cei care le asupresc.

28. De jaf, ele n-au să mai fie. Nici fiarele n-au să mai vie Să le mănânce. Mulțumite, Vor sta în țară, liniștite, Făr’ să mai fie tulburate, Fiind în pace-apoi, lăsate.

29. Le pun un nou răsad, frumos, Care se va vădi faimos. Foamea n-o să mai calce țara Și nici nu-și vor purta ocara Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

30. În acest fel, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu. Și că întreagă turma lor Este, de fapt, al Meu popor, Format din casa cea pe care Neamul lui Israel o are.”

31. „Eu vă sunt Dumnezeu și-apoi, Voi sunteți ale Mele oi” – A zis Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

»