Ezechiel 36 VDCL

1. Și tu, fiu al omului, prorocește munților lui Israel și zi: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului!

2. Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că vrăjmașul a zis de voi: Ha, ha! și: Înălțimile cele veșnice au ajuns în stăpânirea noastră!

3. De aceea prorocește și spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Fiindcă, da, fiindcă v‐au făcut pustii și v‐au înghițit din fiecare parte ca să fiți stăpânirea rămășiței neamurilor și sunteți luați pe buzele limbii și de ocara poporului:

4. de aceea, munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului Dumnezeu: Așa zice Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, râurilor și văilor, dărâmăturilor pustiite și cetăților părăsite care au ajuns de pradă și de batjocură rămășiței neamurilor care sunt primprejur;

5. de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în focul geloziei mele am vorbit împotriva rămășiței neamurilor și împotriva întregului Edom, care și‐au însușit țara mea ca stăpânire cu bucuria întregii lor inimi, cu ciudă de suflet, ca s‐o jefuiască cu jaf.

6. De aceea prorocește despre țara lui Israel și spune munților și dealurilor, râurilor și văilor: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea și în mânia mea: Pentru că ați purtat rușinea neamurilor;

7. de aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Mi‐am ridicat mâna zicând: De nu își vor purta neamurile care sunt în jurul vostru rușinea lor!

8. Și voi, munți ai lui Israel, veți da crengi și veți face roade pentru poporul meu Israel. Căci vor veni curând.

9. Căci iată, eu sunt pentru voi și mă voi întoarce la voi și veți fi lucrați și semănați.

10. Și voi înmulți oamenii în voi, toată casa lui Israel, toată. Și cetățile vor fi locuite și locurile pustii vor fi zidite.

11. Și voi înmulți în voi pe om și vită și se vor înmulți și se vor prăsi și vă voi face să fiți locuiți ca mai înainte și vă voi face mai mult bine decât la începuturile voastre și veți cunoaște că eu sunt Domnul.

12. Da, voi face să umble în voi oameni, poporul meu Israel. Și te vor stăpâni și vei fi moștenirea lor și de acum nu‐i vei mai lipsi de copii.

13. Așa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ei vă zic: Tu, țară, mănânci pe oameni și stârpești neamul tău!

14. De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu vei mai stârpi neamul tău, zice Domnul Dumnezeu,

15. și nu te voi mai face să auzi rușinea neamurilor. Și nu vei mai purta ocara popoarelor și nu vei mai face să cadă neamul tău, zice Domnul Dumnezeu.

16. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

17. Fiu al omului, casa lui Israel locuia în țara sa și au pângărit‐o prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor a fost înaintea mea ca necurăția unei femei în despărțirea lunilor ei.

18. Și mi‐am vărsat mânia asupra lor pentru sângele pe care l‐au vărsat pe pământ și pentru că l‐au pângărit cu idolii lor.

19. Și i‐am risipit între neamuri și au fost împrăștiați prin țări: i‐am judecat după calea lor și după faptele lor.

20. Și au venit la neamurile în mijlocul cărora au mers și au pângărit numele meu cel sfânt. Căci se zicea despre ei: Aceștia sunt poporul Domnului și au ieșit din țara sa.

21. Dar m‐am îndurat pentru numele meu cel sfânt pe care l‐a pângărit casa lui Israel între neamurile la care s‐au dus.

22. De aceea spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta, ci pentru numele meu cel sfânt, pe care l‐ați pângărit între neamurile la care v‐ați dus.

23. Și voi sfinți numele meu cel mare care a fost pângărit între neamuri, pe care l‐ați pângărit în mijlocul lor. Și neamurile vor cunoaște că eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când voi fi sfințit în voi înaintea ochilor lor.

24. Căci vă voi lua dintre neamuri și vă voi aduna din toate țările și vă voi aduce în țara voastră.

25. Și voi stropi peste voi apă curată și veți fi curăți. Vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri.

26. Și vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; și voi lua din carnea voastră inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.

27. Și voi pune în voi duhul meu și vă voi face să umblați în așezămintele mele și să păziți judecățile mele și să le faceți.

28. Și veți locui în țara pe care am dat‐o părinților voștri și‐mi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu.

29. Și vă voi mântui din toate necurățiile voastre și voi chema grâul și‐l voi înmulți și nu voi pune foamete peste voi.

30. Și voi înmulți rodul pomilor și venitul câmpului, ca să nu mai purtați ocara foametei între neamuri.

31. Atunci vă veți aduce aminte de căile voastre cele rele și de faptele voastre cele rele și vă veți scârbi de voi înșivă pentru nelegiuirile voastre și pentru urâciunile voastre.

32. Nu pentru voi fac aceasta, zice Domnul Dumnezeu, să vă fie știut. Rușinați‐vă și roșiți pentru căile voastre, casă a lui Israel!

33. Așa zice Domnul Dumnezeu: În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face și cetățile să fie locuite și dărâmăturile să fie zidite.

34. Și pământul pustiu va fi lucrat, de unde era un pustiu în ochii oricărui trecător.

35. Și vor zice: Pământul acesta care a fost pustiu a ajuns ca grădina Edenului și cetățile cele dărâmate și pustiite și surpate sunt întărite și locuite.

36. Atunci neamurile care vor rămâne în jurul vostru vor cunoaște că eu, Domnul, zidesc locurile surpate și sădesc ce era pustiit: Eu, Domnul, am vorbit și voi face.

37. Așa zice Domnul Dumnezeu: Și încă voi fi căutat de casa lui Israel ca să le fac aceasta: îi voi înmulți în oameni ca pe o turmă.

38. Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, așa vor fi pline de turme de oameni cetățile cele pustiite. Și vor cunoaște că eu sunt Domnul.