Ezechiel 38 BIV2014

1. Apoi, Cuvântul Domnului

2. Îmi zise: „Fiu al omului, Întoarce-ți fața către Gog – Aflat în țara lui Magog – Apoi spre domnul Roșului, Meșecului, Tubalului! Întoarce-te și prorocește Și împotrivă-le vorbește!

3. Să zici: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Spusese: „Gog, ia seama bine! Mare necaz am Eu pe tine, Pe tine domn al Roșului, Meșecului, Tubalului!

4. De-aceea, Eu voi tăbărî Asupră-ți și te voi târî. Ce am de gând, iată, îți spun: Cârlig în fălci, Eu am să-ți pun Și-am să te scot, cu oastea-ți mare – Cu cai cu călăreți, cu care – Cu tot acel întreg popor Înveșmântat strălucitor, Cari poartă pavăză și scut Și-n mână săbii au ținut, Pentru că pricepuți erau Când sabia o mânuiau.

5. Am să mai scot apoi, cu ei, Pe cei cari sunt ai Persiei, Pe cei din Etiopia, Pe cei din Put de-asemenea, Și toți, pe ei vor fi avut Peste veșminte, coif și scut:

6. Gomerul cu oastea pe care, Mereu, în slujba lui o are, Țara Togarmei, cea aflată În miazănoapte așezată, Cu oștile ce le adună Și cu popoarele-mpreună

7. Cu tine! Să te pregătești Și gata tu să te vădești, Cu-a ta mulțime adunată, În jurul tău stând așezată! Să fii dar, capul tuturor! Fii căpetenie a lor!

8. Apoi, din ale vremii file, Smulse vor fi mai multe zile Și ai să fii în fruntea lor. Vei merge cu al tău popor, Asupra țării, peste cei Cari sunt locuitori ai ei, Care de sabie-s scăpați Și dintre neamuri sunt luați, Șezând pe munții cei pe care Țara lui Israel îi are. Munții aceștia, precum știi, Mai multă vreme-au fost pustii. Însă atunci, pe culmea lor, Are să șeadă-acel popor Cari dintre neamuri e luat, Spre-a fi acolo, așezat. El, locuință, va avea Și-n liniște are să stea.

9. Tu ai să mergi, cum se adună Norii cei negri de furtună, S-acoperi cu oștile tale Întreg cuprinsul țării sale. Popoare multe au să vie, De tine-alăturea să fie.”

10. „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La multe ai să te gândești În acea zi, și-ai să urzești Planuri în minte, însă ele Se vor vădi doar planuri rele.

11. Vei zice: „Am să mă pornesc, Pentru că vreau să cuceresc Țara aceasta ce se-arată Deschisă. Năvălesc de-ndată, Peste cei care-o locuiesc Și cari în liniște trăiesc În locuințe nepăzite De porți sau ziduri întărite!

12. Am să mă duc să jefuiesc Țara și am să stăpânesc Peste ruinele-nvechite Care sunt iarăși locuite, Precum și peste-al ei popor Strâns din mijlocul tuturor Popoarelor cari astăzi sânt Pe fața-ntregului pământ. Acest popor are moșii, Turme și multe bogății Și locuiește-n țara lui, În mijlocul pământului.”

13. Seba, având alăturea Dedanul și de-asemenea Toți negustorii cei pe care Ținutul Tarsului îi are, Precum și ai lor pui de lei Au să îți zică: „Pradă vrei? Cu cei cu care te-nsoțești, Pornit-ai ca să jefuiești? Argint și aur, ai să iei? Sau poate, turmele, le vrei? Voiești întreaga avuție? Vrei – mare – prada ca să fie?”

14. Tu, fiu al omului, vorbește Și-n acest fel îi prorocește, Lui Gog: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Atuncea când, Pe-al Meu popor ai să-l vezi stând În liniște, în țara lui, Pe munții Israelului, Din țara ta tu ai să vii –

15. Din miazănoapte – și-ai să fii De multe neamuri însoțit, Care, călări, vor fi venit, Alcătuind o oaste tare, Precum și o mulțime mare!

16. Către al Meu popor, apoi, Spre Israel, veți merge voi, Ca și un nor ce se lățește Și țara o învăluiește. Iată, în zilele acele, Te-aduc asupra țării Mele, Pe tine, Gog! Mă fac știut De neamuri. Fi-voi cunoscut De către toți, căci – negreșit – Sub ochii lor, voi fi sfințit!”

17. Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Nu despre tine, bunăoară, Eu am vorbit, odinioară, Prin robii Mei care-au venit Și-n Israel au prorocit, Mulți ani, spunând oamenilor Că te aduc în contra lor?

18. Când ziua ‘ceea va veni – Ziua în cari Gog va porni Către pământul cel pe care Țara lui Israel îl are – În nări, aprinsă o să-Mi fie Necruțătoarea Mea mânie” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

19. „O spun, în a Mea gelozie Și-n focu-aprins de-a Mea mânie: În acea zi, în ceasu-acel, Are să fie-n Israel Mare cutremur. Dintr-odată, Țara va fi cutremurată.

20. Peștii care se află-n mare, Popoarele de zburătoare, Cu fiarele de pe pământ, Cu târâtoarele ce sânt Pe a lui față și la fel Cu oamenii aflați pe el, Vor tremura, mișcați de Mine. Nici munții nu se vor mai ține Pe temelie înălțați, Pentru că fi-vor răsturnați. De-acel cutremur, cădea-vor Și toți pereții stâncilor, Iar zidurile înălțate, În acea zi vor fi surpate.

21. Atunci, chem groaza peste el, În ai Mei munți, în Israel” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu – „Și fiecare, sabia, Spre fratele ce-l va avea, O va întoarce de îndat’.

22. Atunci, el fi-va judecat Prin ciumă, sânge, iar apoi Și prin năpraznicele ploi Prin care grindină trimit, Cu care el va fi lovit. Trimite-voi în acel loc, Ploi de pucioasă și de foc, Cu cari, pe el, am să-l lovesc Și pe cei cari îl însoțesc.

23. Atunci, cu toții vor vedea Mărimea și sfințenia Mea. Atuncea, Eu voi fi știut, Căci Mă voi face cunoscut Acolo-n fața tuturor Popoarelor neamurilor. Popoarele de pe pământ Afla-vor că Eu, Domnul, sânt.”