Ezechiel 4 BIV2014

1. „Tu, fiul omului, te duci Și-o cărămidă ai s-aduci. Chipul Ierusalimului, Pe fața ei ai să îl pui, Căci trebuie să sapi în ea, Chipul cetăți-aceleia.

2. Înfățișează-o-mpresurată, Cu un șanț mare-nconjurată, Cu-ntărituri în al ei jur Și cu oștiri, jur împrejur. Apoi, în juru-i, îți mai cer, Ca să ridici berbeci de fier.

3. În urmă, o tigaie ia. Din fier, voiesc să fie ea. Pune-o apoi, să șeadă bine, Între cetate și-ntre tine. Contra cetății îndreptată Să-ți fie fața. Strâmtorată, Să se simțească ea, astfel. Aceasta, pentru Israel, Un semn va trebui să fie, De care toți voiesc să știe!

4. După ce ai să împlinești Lucrul acesta, te lungești Pe coasta stângă și-ai să pui, Păcatele poporului Lui Israel, asupra ei. Cât stai culcat, tu ai să iei Nelegiuirile pe care Neamul lui Israel le are Și-n acest fel le vei purta, Căci au să fie-asupra ta.

5. Apoi, Eu am să socotesc Zilele care se vădesc A fi asemeni anilor Păcatelor ăstui popor. În număr aste zile deci, Vor fi trei sute nouăzeci. În acest timp, asupra ta, Păcatul lor îl vei purta.

6. După ce fi-vor isprăvite Acele zile rânduite, Iată dar ce te mai așteaptă: Te vei lungi pe coasta dreaptă Și patruzeci de zile ai – Culcat – în acest fel să stai, Pentru că e un timp în care, Nelegiuirile pe care Casa lui Iuda le-a făcut, Asupra ta vor fi șezut. Aceste zile vor fi deci, De toate, numai patruzeci. Ăst număr are să se-adune, Căci la un an, o zi voi pune.

7. Când timpul se va fi-mplinit, Întinde-ți brațul dezgolit Și-ntoarceți fața înapoi, Către Ierusalim și-apoi, Va trebui ca să vorbești Și-n contra lui să prorocești.

8. Frânghii, voi pune peste tine, Ca astfel să fii ținut bine Și de pe coasta ce vei sta Culcat, să nu te poți muta, Până când nu va fi-mplinit Timpul ce fost-a hărăzit, Pentru a ta împresurare.

9. Să iei, cu tine, un vas mare, Unde să pui orz, grâu, bob, mei; Alac și linte să mai iei, Căci pâine trebuie să ai, Atâta timp cât o să stai Culcat doar pe o coastă. Deci, Vor fi treisute nouăzeci Numărul zilelor acele, În care vei mânca din ele, Din grânele pe cari le-ai pus În vasul ce ți l-ai adus.

10. Hrana pe care-o folosești, Va trebui s-o cântărești. Pe zi, o porție din ea, Douăzeci sicli, va avea. Hrana, să o mănânci pe rând Și-anume, doar din când în când.

11. Apa apoi – de-asemenea – Doar cu măsură o vei bea. Iei, dintr-un hin de băutură, A șasea parte, drept măsură. Apa ai să o bei pe rând Și-anume, doar din când în când.

12. Turte de orz să folosești Atunci când ai să te hrănești. Ca să-ți coci turtele, Eu vreau Doar baligă de om să-ți dau.”

13. Domnul a mai adăugat: „În ăst fel își va fi mâncat Pâinea spurcată Israel, Când printre neamuri va fi el, De către Mine izgonit.”

14. „Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”

15. El mi-a răspuns: „Ei bine, iată Că balega de om, voiesc, Cu cea de bou s-o-nlocuiesc. Această balegă o ia Să îți coci turtele, cu ea.”

16. În urmă, glasul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Eu, în Ierusalim, voiesc, Toiagul pâinii să-l zdrobesc. Acolo, pâinea folosită Are să fie cântărită Și cu necaz va fi mâncată, Iar apa fi-va măsurată. Cu groază doar, se va putea, Apa aceea, să se bea.

17. Pâinea și apa, negreșit, Le va lipsi, necontenit. Unii la alți-au să privească Uimiți și au să se sfârșească, Din pricina păcatelor Care apasă-al lor popor.”