Ezechiel 40 BIV2014
1. Al douăzecișicincilea An de robie începea Și paisprezece au trecut De când cetatea a căzut. Nu apucase să apună, Încă, a zecea zi din lună, Când mâna Domnului venise Asupra mea și mă răpise, Ducându-mă-n țara pe care Neamul lui Israel o are.
2. Pe-un munte-nalt, eu am fost pus, După ce-am fost acolo dus Prin înălțimile cerești Și viziuni dumnezeiești În locu-acela am avut. Spre miazăzi, eu am văzut Ceva cari, la asemănare, La fel ca o cetate pare.
3. În locu-acela am văzut Un om ce-n poartă a șezut, Cari, o prăjină, a luat Și-o sfoară, pentru măsurat. Sfoara pe care o avea, A fi din in, se dovedea, Iar omul, la înfățișare, Asemenea aramei, pare.
4. Când am ajuns în fața lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Deschide ochii și privește Și-ascultă tot ce se vorbește! Astfel, la lucrurile toate Ce au să-ți fie arătate, Să iei aminte, negreșit, Căci pentru-aceasta ai venit! Tot ceea ce vei fi văzut, Apoi vei face cunoscut În lume, casei cea pe care Neamul lui Israel o are.
5. Un zid fusese înălțat, Cari Templul l-a înconjurat. De șase coți se dovedea Prăjina ce o folosea Omul acel, la măsurat. Un cot de-al ei era mai lat, C-o palmă bună – negreșit – Decât un cot obișnuit. El merse, cu prăjina lui, Până la brâul zidului Și-n felu-acesta am văzut Că o prăjină a avut Zidul acela, în grosime Și încă una-n înălțime.
6. Apoi, s-a îndreptat grăbit, Spre poarta de la răsărit Și-a măsurat pragul pe care Aceasta-l are la intrare. Pragul pe cari l-a măsurat, De o prăjină-a fost de lat, Iar celălalt prag se vădea, Tot o prăjină că avea.
7. Odăile care erau De pază folosite-avea Tot o prăjină în lungime Și încă una în lățime. Odăile de pază-aflate, Tot câte două-s așezate, În grupuri, având între ele – Deci între grupurile-acele – Un loc gol ce le despărțea, Care de cinci coți se vădea. Apoi, pragul acel pe care Poarta de dinăuntru-l are – Cari lângă tindă se găsea – De o prăjină se vădea.
8. A măsurat tinda pe care Poarta aceea o mai are Și în lungime am văzut Că o prăjină a avut.
9. De-asemenea, a măsurat Și tinda care s-a aflat La poarta cealaltă, iar ea A fi de opt coți se vădea. Stâlpii pe care a șezut Tinda, doi coți doar, au avut. Pe partea înlăuntru-aflată, A porții, fost-a așezată
10. Tinda. Odăile pe care Poarta de răsărite le are Și pentru pază foloseau, Trei – pe o parte – se vădeau – Iar pe cealaltă, negreșit, Tot câte trei s-au rânduit. Aste odăi, cum am văzut, Toate-o măsură au avut, Iar stâlpii pe care-i aveau, De-asemenea la fel erau.
11. A măsurat deschiderea Pe care poarta o avea Și-n felu-acesta am văzut Că zece coți ea a avut. Lungimea porții se vădea Că treisprezece coți avea.
12. Odăile ce-au fost zidite Spre-a fi la pază folosite, În față, un loc gol aveau. Aceste locuri se vădeau Cum că un cot doar au avut Pe-o partea și, cum am văzut, Cealaltă parte-apoi și ea Tot de un cot se dovedea. Pe-o parte-odăile acele Care de pază fost-au ele, Tot câte șase coți aveau Și tot șase coți măsurau Și pe cealaltă, căci la fel
13. Fuseseră. Omul acel A măsurat poarta pe care Una dintre odăi o are. De la acoperiș plecase, Și-n felu-acesta măsurase Până la cel ce-acoperea Odaia de alăturea. Între deschiderile-acele – Cari față-n față fost-au ele – Era un loc lat, ce-l socoți La douăzecișicinci de coți.
14. A măsurat tinda pe care Poarta cea de la curte-o are Și-n felu-acesta se văzuse Că douăzeci de coți avuse. Tinda-ntr-o curte se sfârșea, Cari poarta o împrejmuia.
15. Locul, cel dintre poarta care Era aflată la intrare Și tinda porții ce ședea Mai înăuntru, se vădea Că în lungime a avut Cincizeci de coți, cum am văzut.
16. Odăile ce-au fost zidite, Fiind de pază rânduite – Precum și stâlpii ce-i aveau Și înlăuntru se-nșirau Jur împrejur – eu am văzut Cum că ferestre au avut, Și toate erau îngrădite. Ferestre, astfel zăbrelite, Avut-au înlăuntrul lor Și tinda pusă porților. Pe stâlpi, săpate se vădeau Că ramuri de finici erau.
17. Apoi, afară am ieșit – În curte – unde am zărit Odăi. Un caldarâm, avea Curtea, care o-mprejmuia. Odăile erau, de toate, Treizeci, pe caldarâm aflate.
18. Ăst caldarâm se strecura Pe lângă porți și mai era În lungul lor, întins frumos. Drept caldarâmul cel de jos, Acesta era cunoscut.
19. Omul acela a trecut, În urmă, și a măsurat Distanța care s-a aflat Din poarta cea „de jos” chemată, Până la poarta așezată Afară, poarta cea pe care Curtea din interior o are. O sută coți se dovedea Lățimea ‘ceea că avea, În partea de la răsărit Și-n miazănoapte, negreșit.
20. Spre miazănoapte s-a-ndreptat Și-acolo, el a măsurat Lungimea porții cea pe care Curtea de din afară-o are. A măsurat – de-asemenea – Lățimea pe care-o avea.
21. Apoi, odăile pe care Le avea poarta ‘ceea mare – Cari pentru pază foloseau Și trei pe-o parte se vădeau, Iar pe cealaltă, negreșit, Tot câte trei s-au rânduit – Le-a măsurat și am văzut Că o măsură au avut Toate, iar stâlpii ce-i aveau, De-asemenea, la fel erau. Și tinzile s-au dovedit La fel să fie, negreșit. Cu poarta-ntâia semănau Toate, căci tot la fel, aveau Cincizeci de coți doar, în lungime Și douăzecișicinci, lățime.
22. Ferestrele ce le-a avut Tinda care i s-a făcut, Finicii care s-au săpat, Ca și măsură, au luat Măsura ce s-a folosit La poarta de la răsărit. Pe șapte trepte se putea Ca să te urci până la ea, Iar tinda care o avuse, În partea din lăuntru fuse.
23. Curtea cea din lăuntru-avea O poartă, care se găsea În fața porții așezată, Ce fost-a-n miazănoapte-aflată Și-n fața porții cea pe care Partea de răsărit o are. Omul acela a plecat Și a-nceput de-a măsurat Din partea ce a fost aflată În miazănoapte așezată, Până la cea din răsărit, Iar după cum am auzit, Distanța ‘ceea se vădea Cum că o sută coți avea.
24. După aceea, omu-acel Veni și mă luă cu el La poarta care, așezată, În miazăzi era aflată. Tinda, apoi, i-a măsurat Și stâlpii. Astfel, am aflat Că o măsură aveau toate.
25. Poarta și tinda-nconjurate Sunt de ferestre. Am văzut, Precum că ele s-au făcut Asemeni celor dinainte. În urmă, am luat aminte Că acel om a măsurat Poarta și astfel am aflat, Că cincizeci coți are-n lungime Și douăzecișicinci lățime.
26. Pe șapte trepte se putea Ca să te sui până la ea, Iar tinda pe cari o avuse, În partea din lăuntru fuse. Câteun finic, am observat, Cum că fusese-n stâlp săpat.
27. Curtea cea din lăuntru-avea O poartă care se găsea Tocmai în miazăzi aflată. Distanța fost-a măsurată – Din astă poartă de intrare, Pân’ la cealaltă ce o are – Și-n felu-acesta am văzut O sută coți că a avut.
28. În curtea care s-a aflat La interior, noi am intrat Prin poarta ce era aflată La miazăzi. Când măsurată Fusese poarta, s-a vădit A fi asemeni, negreșit, Cu cealaltă și am văzut Că o măsură au avut.
29. Odăile ce-s rânduite A fi de pază folosite, Le-a măsurat și am văzut Că o măsură au avut Toate, iar stâlpii ce-i aveau De-asemenea la fel erau. Și tinzile s-au dovedit La fel să fie, negreșit. Această poartă-apoi, și ea, Jur împrejur, ferestre-avea. Cincizeci de coți are-n lungime Și douăzecișicinci lățime.
30. (Jur împrejur, eu am văzut Precum că tinzi s-au fost făcut, Care aveau cinci coți lățime Și douăzecișicinci lungime.)
31. Tinda pe care o avea Partea aceea, se vădea Că dă în curtea din afară. Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară, Iar scara ce la poată-a dus, Opt trepte-avut-a, până sus.
32. După aceea, am intrat În curtea care s-a aflat La interior. Noi am venit Prin poarta de la răsărit. Omul acel s-a apucat, Îndată, de a măsurat Poarta, iar astfel am văzut Că o măsură a avut, Cu cealaltă. Am mai zărit
33. Odăile ce-au folosit De pază, stâlpii ce-i avea Și tinzile de-asemenea. De o măsură, erau toate. Poarta și tinda-nconjurate Sunt, de ferestre. Am văzut, Precum că ele s-au făcut Asemeni celor dinainte. În urmă, am luat aminte Că acel om a măsurat Poarta și tinda și-am aflat Că cincizeci coți sunt în lungime Și douăzecișicinci lățime.
34. Tinda, pe care o avea Partea aceea, se vădea Că dă în curtea din afară. Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară, Iar scara ce la poată-a dus, Opt trepte-avut-a până sus.
35. M-a dus la poarta cea aflată În miazănoapte așezată. A măsurat-o și-am văzut Că o măsură a avut Cu celelalte porți. Și ea,
36. Odăi de pază, mai avea. Jur împrejur am mai zărit Stâlpi și ferestre, negreșit. Omul acel a măsurat Poarta și astfel am aflat Că cincizeci coți are-n lungime Și douăzecișicinci lățime.
37. Tinda, pe care o avea Partea aceea, se vădea Că dă în curtea din afară. Finici, pe stâlpi, s-au săpat iară, Iar scara ce la poată-a dus, Opt trepte-avut-a până sus.
38. De-asemenea, se mai găsea Și o odaie ce dădea Spre tinda porții. În ăst loc, Jertfele cari arse în foc Urmau a fi, erau aduse Și în astă odaie puse. Aicea doar erau spălate Acele jertfe adunate, Acelea care se socot A fi drept ardere de tot.
39. În tinda porții mai erau Și două mese ce serveau Spre a fi jertfele-așezate Cari trebuit-au junghiate. Erau jertfe ce se socot A fi drept ardere de tot, Jertfe ce fost-au cu menire De jertfe pentru ispășire, Sau jertfe ce urmau să vină Spre a fi date pentru vină.
40. Cum te suiai spre poarta care Partea din miazănoapte-o are, Pe părțile cele aflate A fi afară așezate, Mese fuseseră aduse Și câte două au fost puse.
41. În cele două părți pe care Le are poarta de intrare, Fuseseră mese aduse Și câte patru au fost puse. În acest fel, mesele-acele Se dovedeau opt a fi ele, Iar jertfele ce se-aduceau, Pe ele doar se-njunghiau.
42. Apoi, în fața meselor Cari fost-au ale jertfelor, Mai erau patru rânduite, Făcute din pietre cioplite. Pe-aceste mese se puneau Sculele ce se foloseau Pentru a fi înjunghiate Vitele care erau date Ca jertfe care se socot A fi drept ardere de tot. Pe ele-apoi se mai puneau Uneltele ce foloseau Pentru a fi înjunghiate Și celelalte jertfe date. Aceste mese se vădeau Că-n înălțime-un cot aveau, Un cot jumate în lungime Și-un cot jumate în lățime.
43. Casa pe dinlăuntru-avea Pervaz pus, ce o-mprejmuia, Lat de o mână, spre-a fi puse Cărnuri din jertfele aduse.
44. Dincolo de partea aflată Drept înlăuntru așezată, Două odăi se mai găseau Cari pentru cântăreți slujeau. În curtea cea din interior, Era locul odăilor. Una era la poarta care, Partea din miazănoapte-o are, Cu fața-n miazăzi-ndreptată. Cealaltă fost-a așezată Chiar lângă poarta cea pe care Partea din miazăzi o are, Iar fața ei se potrivea Spre miazănoapte că privea.
45. Omul acela m-a privit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Odaia-n miazăzi zidită Este, de preoți, folosită, Iar preoții ce-o folosesc, La Templul Domnului slujesc.
46. Odaia care e aflată, În miazănoapte așezată, De-asemenea, e pregătită Spre-a fi de preoți folosită, Iar preoții ce-o folosesc, Doar de altar se îngrijesc. Ei sunt ai lui Țadoc copii Care, dintre-ai lui Levi fii, De Domnul s-au apropiat Să Îl slujească, ne-ncetat.”
47. A măsurat curtea cea mare – Curte cari, patru colțuri, are – Și în lungime, am văzut, O sută coți că a avut. Altarul ce se-afla în ea, În fața casei se găsea.
48. În tinda casei a intrat Și ai ei stâlpi i-a măsurat: Cinci coți, deoparte – negreșit – Și cinci de cealaltă-a găsit. Lățimea porții se vădea Că paisprezece coți avea. Pereții laturilor ei, În coți, au măsurat doar trei, Trei coți, pe-o parte, ei aveau Și-n cealaltă tot trei erau.
49. Tinda – apoi – a măsurat-o Pe care-acolo a aflat-o: Douăzeci coți avea lungime Și doisprezece coți lățime. La tinda ‘ceea, ajungeai, Pe zece trepte, de suiai. Pe lângă stâlpii cari erau, Încă alți stâlpi se mai găseau, Unu-ntr-o parte așezat, Iar altu-n cealaltă aflat.