Ezechiel 41 BIV2014

1. Spre Templu ne pornirăm noi, Iar omul măsură apoi, Toți stâlpii lui. Eu am văzut Că șase coți ei au avut – Pe-o partea – și de-asemenea, Tot șase cealaltă avea.

2. Ușa-n lățime-a măsurat Și zece coți el a aflat. Canaturile așezate, Deoparte și de alta-aflate, Cinci coți aveau. A măsurat Templul apoi, și a aflat Că-s patruzeci de coți lungime Și douăzeci sunt în lățime.

3. Când înlăuntru a intrat, Ușorii uși-a măsurat Și de doi coți, el i-a găsit. Ușa, de șase, s-a vădit Și-a ei lățime am văzut Că șapte coți doar a avut.

4. A măsurat partea pe care Templu-naintea sa o are: Douăzeci coți avea-n lungime Și alți douăzeci de coți lățime. După ce-aflase câți coți sânt, Mi-a zis: „Ăsta-i Locul prea sfânt!”

5. Omul, apoi, a măsurat Și zidul casei și-a aflat Că, gros, de șapte coți, el fuse. Odăile, pe lături puse, Cari casa o înconjurau, Late de patru coți erau.

6. Odăile-n laturi aflate, Una pe alta-s așezate. Treizeci, în număr, se vădeau Și pe trei caturi se-nălțau. Pe niște-mbucături aflate În zid, fuseseră-așezate. Îmbucăturile văzute, Anume se vădeau făcute Și-astfel odăile acele Se sprijineau numai pe ele, Al casei zid fiind scutit, Căci pe el nu s-au sprijinit.

7. Odăile ce se aflau Mai sus, mai mari se dovedeau, Iar pân’ la ele ajungeai, Pe ocolite, de suiai, Pe-o scară ce-a fost întocmită În jurul casei, șerpuită. Mai mult loc larg – cum se văzuse – Casa-n partea de sus avuse. Din catul cel de jos, urcai Și-n cel din mijloc ajungeai Și-apoi din cel în mijloc pus, Urcând, puteai să ajungi sus.

8. O pardoseală, casa-avea Cari împrejuru-i se-ntindea. Odăile-n lături aflate, Pe temelii sunt așezate Și de-o prăjină se vădeau, Căci șase coți, în unghi, aveau.

9. Zidul cel împrejmuitor Al tuturor odăilor Care în lături s-au aflat, Gros de cinci coți s-a arătat.

10. Între odăile-nălțate Care în lături sunt aflate Și-ntre odăile pe care Casa-mprejurul ei le are, Era un loc gol ce vădea Că douăzeci de coți avea.

11. Odăile-n lături aflate Aveau ușile așezate, Toate, spre locul gol pe care Casa între odăi îl are. Locul acela se vădea Că cinci coți, în lățime-avea.

12. Locul cel gol ce era pus În partea de către apus, În față, o clădire-avea, Cari șaptezeci de coți vădea. Zidul care o-mprejmuise, Gros, de cinci coți, se dovedise, Iar în lungime se vădea Că nouăzeci de coți avea.

13. Apoi, când omu-a măsurat Casa aceea, am aflat Cum că o sută coți avea. Locul cel gol – și-asemenea, Clădirea-aflată-n fața lui Și zidurile locului – La fel erau, căci am văzut, O sută coți că a avut.

14. Locul cel gol – și-asemenea Lățimea care o vădea Casa aceea-n răsărit – O sută coți a dovedit.

15. Locul cel gol, de-asemenea, În față, o clădire-avea. Omul a măsurat apoi, Clădirea-n partea dinapoi Și cu pridvoarele pe care, Casa, pe-ale ei părți, le are. În felu-acesta am văzut, O sută coți că a avut.

16. Templul și casa așezată În partea din lăuntru-aflată, Cu pragurile întocmite, Ferestrele cele-ngrădite, Pridvoarele ce se-ntindeau În jurul lor și-nconjurau Cu-n brâu catul odăilor Din fețele pragurilor, Cu toate fost-au căptușite, Fiind cu lemn acoperite. De la ferestre, la pământ, Cu lemn acoperite sânt,

17. Până deasupra ușilor, Pe partea de la interior, Pe partea în afară-aflată, Pe-ntreaga casă totodată. După măsură, am văzut, Precum că totul s-a făcut.

18. Cu heruvimi, s-a dovedit, Și cu finici, împodobit. Câteun finic, cum se cerea, Între doi heruvimi ședea, Iar heruvimii, am văzut Că două fețe au avut.

19. Una din fețe se vădea A fi de om, iar ea privea Către finicul cel aflat Pe-o parte a lui așezat. Cealaltă față se vădea A fi de leu, și ea privea Către finicul cel pe care Pe partea cealaltă îl are. În ăst fel, casa – negreșit – Jur împrejur s-a-mpodobit.

20. Pornind de jos, de la pământ, Și pân’ deasupra ușii, sânt Finici și heruvimi săpați Și tot așa sunt înșirați Pe tot întinsul zidului Care este al Templului.

21. Ușorii ce în Templu stau, Cu patru muchii se vădeau. Locul prea sfânt, cum am văzut, Ceva, în față, a avut

22. Cari drept altar a semănat, Numai din lemn fiind lucrat. Trei coți, altarul, am văzut Că-n înălțime, a avut. Doi coți, avut-a în lungime Și încă doi coți în lățime. Omul acela m-a privit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Aceasta-i masa Domnului, Aflată înaintea Lui!”

23. La Templul și Locul prea sfânt, Văzut-am că două uși sânt.

24. Două canaturi se vădea Că fiecare ușă-avea, Care se întorceau pe ele, Adică pe ușile-acele. O ușă, precum am văzut, Două canaturi a avut, Iar cealaltă, de-asemenea, Două canate-avea și ea.

25. Ca și pe zidul Templului, La fel și pe ușile lui, Finici și heruvimi, săpați, Erau, în rânduri înșirați. Pridvorul cari afară fuse, Câteva grinzi în față-avuse. Cum am văzut, grinzile-acele Sunt îmbinate între ele.

26. Erau ferestre îngrădite Și cu finici împodobite. Finicii ce le-mpodobeau, Pe laturile lor erau. La fel, pe laturile lui – Pe cele-ale pridvorului – Fuseseră finici săpați. Finici mai fost-au încrustați Și pe odăile pe care, Casa, în lateral, le are. Apoi, finici se mai vedeau Pe grinzile cari sus erau.