Ezechiel 7 VDCL

1. Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:

2. Și tu, fiu al omului, așa zice Domnul Dumnezeu către țara lui Israel: Un sfârșit! Vine sfârșitul peste cele patru colțuri ale țării.

3. Acum sfârșitul este asupra ta și voi trimite mânia mea asupra ta și te voi judeca după căile tale și voi aduce asupra ta toate urâciunile tale.

4. Și ochiul meu nu se va îndura de tine și nu voi cruța; ci voi aduce căile tale asupra ta și urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; și veți cunoaște că eu sunt Domnul.

5. Așa zice Domnul Dumnezeu: Un rău! Un rău singur! Iată, a venit!

6. A venit sfârșitul! A venit sfârșitul! Se trezește împotriva ta; iată, vine!

7. Ți‐a venit rândul, locuitor al țării! A venit vremea, s‐a apropiat ziua — învălmășeala, și nu strigătul de bucurie pe munți.

8. Acum îndată îmi voi vărsa furia asupra ta și voi împlini mânia mea împotriva ta și te voi judeca după căile tale și voi aduce asupra ta toate urâciunile tale.

9. Și ochiul meu nu se va îndura și nu te voi cruța și îți voi răsplăti după căile tale și urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; și veți cunoaște că eu sunt Domnul care lovesc.

10. Iată ziua, iată vine! Soarta a ieșit! Toiagul a înflorit, semeția a odrăslit!

11. Asuprirea s‐a înălțat ca să fie un toiag al fărădelegii! Nu rămâne nimic din ei, nici din mulțimea lor, nici din belșugul lor de bunuri, nici nu va fi strălucire în mijlocul lor.

12. A venit vremea, s‐a apropiat ziua! Să nu se bucure cel ce cumpără și să nu se jelească cel ce vinde! Căci este o mânie peste toată mulțimea sa.

13. Căci cel ce vinde nu va intra în stăpânirea a ceea ce a vândut, chiar dacă va fi în viață între cei vii. Căci vedenia este cu privire la toată mulțimea sa, nu se va întoarce și nimeni nu se va întări prin nelegiuirea vieții sale.

14. Ei au suflat din trâmbiță și au pregătit totul dar nimeni nu merge la luptă, pentru că mânia mea este peste toată mulțimea sa zgomotoasă.

15. Afară este sabie și înăuntru ciumă și foamete. Cel ce este la câmp va muri de sabie și pe cel ce este în cetate îl vor mânca foametea și ciuma.

16. Dar fugarii lor vor scăpa și vor fi pe munți ca porumbeii văilor, văitându‐se toți, fiecare pentru nelegiuirea sa.

17. Toate mâinile vor slăbi și toți genunchii vor fi slabi ca apa.

18. Se vor încinge cu saci și‐i va acoperi groaza. Rușine va fi pe toate fețele și pleșuvie pe toate capetele lor.

19. Își vor lepăda argintul pe ulițe și aurul lor va fi ca o necurăție. Argintul și aurul lor nu va putea să‐i scape în ziua mâniei Domnului. Nu le vor sătura sufletele și nu le vor umple măruntaiele. Căci aceasta a fost piatra de poticnire a nelegiuirii lor.

20. Și frumusețea podoabei sale a pus‐o în măreție; dar ei au făcut chipurile urâciunilor lor și lucrurile lor urâte. De aceea și eu le‐am făcut‐o ca o necurăție.

21. Și am dat‐o de jaf în mâinile străinilor și de pradă celor răi ai pământului și o vor pângări.

22. Și‐mi voi întoarce fața de la ei și vor pângări locul meu ascuns și tâlharii vor intra în el și‐l vor pângări.

23. Fă lanțul, căci țara este plină de judecată de sânge și cetatea este plină de asuprire.

24. De aceea voi aduce pe cele mai rele dintre neamuri și le vor stăpâni casele și voi face să înceteze semeția celor puternici și sfintele lor locuri vor fi pângărite.

25. Nimicirea vine! Vor căuta pace, dar nu va fi.

26. Va veni nenorocire peste nenorocire și va fi știre peste știre și vor cere o vedenie de proroc; dar legea se va pierde de la preot și sfatul de la cei bătrâni.

27. Împăratul va jeli și mai marele se va îmbrăca cu spaima și mâinile poporului țării vor tremura: le voi face după calea lor și‐i voi judeca după judecățile lor; și vor cunoaște că eu sunt Domnul.