Ezechiel 9 VDCL

1. Atunci a strigat în urechile mele cu glas tare, zicând: Apropiați‐vă, voi, priveghetorii cetății, fiecare cu arma sa de nimicire în mână.

2. Și iată, șase bărbați veneau de pe calea porții de sus, care este spre miazănoapte, fiecare cu arma sa de măcel în mână; și un om în mijlocul lor îmbrăcat în in, cu o călimară de scriitor la coapse. Și au intrat și au stat aproape de altarul de aramă.

3. Și slava Dumnezeului lui Israel se înălțase de la heruvimul deasupra căruia era, la pragul casei: și el a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara de scriitor la coapse.

4. Și Domnul i‐a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe frunțile bărbaților care gem și strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lui.

5. Și celorlalți le‐a zis în urechile mele: Treceți în urma lui prin cetate și loviți; să nu cruțe ochiul vostru și nici să nu vă îndurați.

6. Ucideți până la nimicire pe bătrâni, tineri și fecioare și prunci și femei; dar nu vă apropiați de vreun om pe care este semnul; și începeți de la locașul meu sfințit. Și au început de la bărbații cei bătrâni care erau înaintea casei.

7. Și le‐a zis: Pângăriți casa și umpleți curțile cu cei uciși: Ieșiti! Și au ieșit și au lovit în cetate.

8. Și a fost așa: pe când loveau ei și eu rămăsesem singur, am căzut pe fața mea și am strigat și am zis: Vai, Doamne Dumnezeule! Vei nimici oare toată rămășița lui Israel vărsându‐ți mânia asupra Ierusalimului?

9. Atunci mi‐a zis: Nelegiuirea casei lui Israel și a lui Iuda este foarte mare și țara este plină de sânge și cetatea plină de stricăciune. Căci ei zic: Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede.

10. Și cât pentru mine și ochiul meu, nu va cruța și nici nu mă voi îndura de ei; dar voi aduce calea lor peste capul lor.

11. Și iată, bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara la coapsele sale, a spus lucrul zicând: Am făcut cum mi‐ai poruncit.