Ezra 10 BIV2014

1. Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.

2. Atunci, fiul lui Iehiel – Cari se numea Șecania Și dintre-ai lui Elam venea – În felu-acesta i-a vorbit Lui Ezra: „Am păcătuit Față de Domnul Cel pe care, Neamul lui Israel Îl are, Pentru că ne-am amestecat, Cu cei ce-n țară s-au aflat. Ne-am dus după femei străine, Iar ce-am făcut, nu este bine. Dar Israel nu a rămas, Fără nădejde-n acest ceas.

3. Să facem dar, un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Prin cari să ne legăm apoi, Că izgoni-vom dintre noi Femeile neamurilor, Precum și pe copiii lor. Să facem precum Ezra vrea Și cum vreți voi – de-asemenea – Cei care-ați arătat, mereu, Că teamă-aveți de Dumnezeu. Să facem totul – se-nțelege – Așa precum e scris în Lege.

4. Ezra! Te scoală, te-ntărește, Căci treaba asta te privește! Ia seama dar, acuma, bine, Că noi – cu toți – suntem cu tine. De-aceea, te îmbărbătează! Ridică-te dar, și lucrează!”

5. Ezra – atunci – s-a ridicat Și-apoi, la sine i-a chemat, De grabă, pe aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Peste soborul de preoți, Dar și peste Leviții toți. Apoi, să jure, el îi puse, Că face-vor precum se spuse. Cu-atenție îl ascultară, Iar după-aceea îi jurară Că au să facă, negreșit, Așa după cum au vorbit.

6. Din fața Casei Domnului, La Iohanan – prieten al lui – Ezra plecă. El e cel care – Pe Eliașib, părinte-l are. În casa lui când a intrat, Nici n-a băut, nici n-a mâncat, Căci se vădea foarte mâhnit, Pentru păcatul săvârșit De neamul său. El a trimis –

7. În Iuda – soli, prin care-a zis Ca la Ierusalim să vie Poporul din împărăție.

8. Cei care nu îl ascultau Și în trei zile nu veneau, Urmau a fi dezmoșteniți De-averi și-n urmă, izgoniți Din adunarea fraților Robiei și din țara lor, Cum hotărâră toți cei cari, Peste popor erau mai mari Și al bătrânilor sobor.

9. Atunci, bărbații din popor – Din Iuda, cât și cei ce vin Din ramura lui Beniamin – Către Ierusalim plecară Și în trei zile se-adunară. Luna a noua se vădea Și-a douăzecea zi, din ea. Poporu-ntreg s-a adunat, Pe locul care s-a aflat În fața Casei Domnului. Din înălțimea cerului, O ploaie rece picura Și tot poporul tremura De frica Domnului Cel Sfânt, Dar și de ploaie și de vânt.

10. Preotul Ezra s-a sculat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată că ați păcătuit, Atuncea când v-ați însoțit Cu fetele străinilor, Iar pe-al lui Israel popor, L-ați făcut și mai vinovat, Pentru că nu L-ați ascultat Pe-Acela care e, mereu, Al lui Israel Dumnezeu.

11. Acum, greșeala săvârșită, Trebuie-a fi mărturisită – Grabnic – în fața Domnului Și să se facă voia Lui! Să înțeleagă orișicine, Că de femeile străine – Și de popoarele aflate În astă țară așezate – Trebuie să se-ndepărteze, Iar calea lor, să n-o urmeze.”

12. Întreg poporu-a glăsuit: „Vom face cum ai poruncit!

13. Dar gloata este numeroasă Și precum vezi, vremea-i ploioasă. Afară, nu putem rămâne, Iar treaba nu-i de azi, pe mâne; Căci mulți din noi s-au dovedit Precum că au păcătuit.

14. Vor rămânea numai cei cari, Peste familii sunt mai mari. În urmă, toți ai noști’ bărbați – Cari cu străine-s însurați – La timpu-anume stabilit, Din nou, aici, vor fi venit, Cu vârstnici, cu judecătorii, Precum și cu cârmuitorii Care se află în cetate, Până când are-a se abate Aspra mânie-a Domnului, De peste-ntreg poporul Lui, Iscată de astă-ntâmplare.”

15. Doar Ionatan – acela care Îi este fiu lui Asael – Având pe Iahzia cu el – Cari, al lui Ticva, se vădea – Pe Meșulam și-asemenea, Și pe Șabtai – de neam Levit – Atuncea s-au împotrivit Astei păreri, îmbrățișată

16. De toată lumea adunată. Ezra – și cu aceia cari, Peste familii sunt mai mari – Au fost aleși ca să lucreze Și lucrul să îl cerceteze.

17. Când luna-ntâia începea, Fiind întâia zi din ea, Au isprăvit cu-acei bărbați Care fuseseră-nsurați Cu fete dintr-un alt popor.

18. Astfel, dintre-ai preoților Feciori, unii se dovedeau, Femei străine, că aveau. Iată-i dar, pe acei bărbați Cari cu străine-s însurați: Dintre-ai lui Iosua-i cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are; Din frații săi: Maaseia, Eliezer, Ghedalia Și cu Iarib. Ei s-au legat

19. Strângându-și mâinile de-ndat’, Să-și izgonească, fiecare, Nevestele pe cari le are Și să dea jertfa rânduită, Cari – pentru vină – e menită.

20. De la Iamer, se dovedeau Că soațe – din străini – aveau Hanani și Zebadia.

21. De la Harim: Maaseia, Ilie și cu Iehiel, Șemaia, Ozia. La fel,

22. Din fiii lui Pașhur, erau: Elioenai și îl urmau Maaseia, cu Ismael, Eleasa, cu Nataneel Și Iozabad. Au fost aflați

23. Leviți cari fost-au însurați Cu fete-ale străinilor. Iată acum, numele lor: Chelaia, Iozabad, Șimei, Chelita, Iuda; după ei Se mai afla Petahia Și Eliezer, de-asemenea.

24. Din cântăreți, era cel care, Eliașib, drept nume, are. Iată-i pe ușieri, acum: Uri, Telem și cu Șalum.

25. Dintre cei care se vădeau Cum că din Israel erau, Întâi sunt fiii cei pe care, În lume, Pareoș îi are: Benaia și cu Malchia, Ramia și cu Izia; Apoi, pe a lor urmă vin Și Eleazar, cu Miamin, Iar după ei e Malchia.

26. De-ai lui Elam: Matania, Cu Zaharia, Ieiel, Abdi și Ieremot; la fel, Ilie se mai dovedea.

27. Din Zadu, e Matania, Elioenai, Zabad și-apoi Eliașib, cu încă doi: Primul e, Ieremot, chemat Și de Aziza e urmat.

28. Iată-i pe fiii lui Bebai: Hanania, Zebai, Atlai Și Iohanan. Din cei pe care,

29. Bani, urmași, în lume-i are, Primul e Meșulam chemat; Maluc și-Adaia l-au urmat Și cu Iașub și încă doi: Șeal și cu Ramot apoi.

30. Dintre feciorii cei pe care, Pahat-Moab, urmași, îi are: Adna, Chelal, Maaseia, Benaia, cu Matania, Binui și cu Bețaleel Și cu Manase. Tot la fel,

31. De la Harim, e Malchia, Cu Eliezer, cu Ișia Și cu Șemaia; au urmat Cel care-i Simeon chemat,

32. Cu Beniamin și-asemenea Maluc și cu Șemaria.

33. Ai lui Hașum feciori urmau. Iată ce nume ei aveau: Elifelet, Zebad, Matnai, Șimei, Manase, Ieremai Și cu Matata. Din cei care,

34. Bani, urmași, în lume-i are, Primul e, Maadai, chemat; El, de Amram, era urmat. La rând veni apoi Uiel;

35. Benaia fost-a după el, Cheluhu și cu Bedia,

36. Eliașib, cu Vania Și Meremot; a mai urmat

37. Cel cari Matania-i chemat; După acesta e Matnai, Apoi urmară Iaasai,

38. Bani, Binui și cu Șimei,

39. Cu Șelemia după ei, Cu-Adaia și Natan; urmară

40. Alți frați; aceștia se chemară Macnadbai și-apoi Șașai; În urma lor era Șarai,

41. Cu-Azareel, cu Șelemia Și-asemenea cu Șemaria,

42. Cu Amaria și alți doi: Șalum și Iosif mai apoi.

43. Din ai lui Nebo fii: Ieiel, Matitia e după el, Zebad, Zebina îi urmau, Iadai și cu Ioel veneau După aceea; la sfârșit, Bebaia doar a mai venit.

44. Bărbații ce-au fost înșirați, Cu toții fuseră-nsurați Cu fete care se vădeau Că dintre neamuri se trăgeau. Din ale lor căsătorii, Mulți dobândiseră copii.