Ezra 2 BIV2014
1. Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.
2. Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:
3. Sunt ai lui Pareoș copii, De toți – în număr – două mii O sută șaptezeci și doi.
4. Ai lui Șefatia apoi, Trei sute șapte’șidoi erau;
5. Ai lui Arah feciori urmau, Cari șapte sute-s numărați Și șapte’șicinci; ei sunt urmați
6. De-ai lui Pahat-Moab copii, Dintre ai lui Iosua fii Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau Că-n număr două mii erau Și cu opt sute doisprezece, Cari erau gata ca să plece.
7. Erau ai lui Elam copii, O mie două sute fii, La care s-au adăugat Cincizeci și patru, de îndat’.
8. Fiii lui Zatu îi urmau Cari nouă sute se vădeau Și patruzeci și cinci. Urmară
9. Ai lui Zecai fii. Când plecară, În număr, se vădiră deci, La șapte sute și șaizeci.
10. Fiii lui Bani-au fost apoi, La șase sute patru’șidoi.
11. Ai lui Bebai fii, după ei, Sunt șase sute două’șitrei.
12. O mie două sute-apoi – Și încă douăzeci și doi – Erau ai lui Azgad copii.
13. Adonicam și ai săi fii Sunt șase sute șaizeci șase,
14. Iar două mii cincizeci și șase Fuseseră aceia care Bigvai, urmași, în lume-i are.
15. Cei cari ai lui Adin erau, La patru sute se vădeau; La ei s-au mai adăugat Cincizeci și patru, de îndat’.
16. Ai lui Ater feciori urmară – Din Ezechia se-ntrupară – Și-n număr ei se dovedeau Că nouăzeci și opt erau.
17. Ai lui Bețai fii sunt și ei Trei sute douăzeci și trei.
18. Fiii lui Iora, când să plece, Erau o sută doisprezece.
19. Ai lui Hașum fii – după ei – Sunt două sute două’șitrei.
20. După aceștia, așadar, Veniră fiii lui Ghibar, Cari nouă’șicinci s-au dovedit.
21. În urma lor au mai venit Fiii lui Betleem: sunt ei O sută douăzeci și trei.
22. De la Netofa mai plecase O ceată de cincizeci și șase De inși, care a fost urmată
23. De-o altă ceată, adunată Din Anatot. Cei ce-o formau, O sută două’șiopt erau.
24. Fiii lui Azmavet, apoi, Erau toți, patruzeci și doi.
25. Cei ce veniră după ei Sunt șapte sute patru’șitrei. Din Chiriat-Arim erau, Din Chefirei alții veneau, În timp ce unii se vădiră Precum că din Berot sosiră.
26. Fiii pe care îi avea Rama – atuncea – și Ghibea, La șase sute s-au vădit Și două’șiunu, negreșit.
27. De la Micmaș s-au strâns apoi, O sută douăzeci și doi.
28. La două sute două’șitrei De inși veniră după ei, Căci din Betel se adunară, Precum și de la Ai. Urmară
29. Fiii lui Nebo mai apoi, Care au fost cincizeci și doi.
30. Ceata lui Magbiș numărase O sută și cincizeci și șase. De fii, pe care i-au urmat
31. Ai lui Elam copii, de-ndat’. Erau ai lui Elam copii O mie două sute fii, La care s-au adăugit Cincizeci și patru, negreșit.
32. Ai lui Harim fii au fost deci, La trei sute și douăzeci.
33. Fiii lui Lod au mai plecat, Ai lui Hadid i-au mai urmat Și ai lui Ono, la sfârșit. De toți, în număr, s-au vădit Că-s șapte sute două’șicinci,
34. Iar trei sute și patru’șicinci Au fost cei care se vădeau Că de la Ierihon veneau.
35. Erau toți ai lui Sena fii, Atunci, în număr de trei mii Și șase sute și treizeci.
36. Cei care îi urmară, deci, Sunt preoți. Unii se trăgeau Din Iehoiada sau ieșeau Din Iosua. Oameni-acei Sunt nouă sute șapte’șitrei.
37. Ai lui Imer feciori apoi, O mie și cincizeci și doi.
38. Apoi ai lui Pașhur copii, O mie două sute fii Și patru’șișapte se vădeau.
39. Ai lui Harim feciori urmau: De toți erau șaptesprezece, Care au fost gata să plece.
40. Apoi Leviții au urmat. Acei care s-au întrupat Din Iosua, din Cadmiel Și din Hodavia – la fel – În număr ei s-au dovedit Că-s șapte’șipatru, negreșit.
41. Toți cântăreții ce-au plecat – Cari din Asaf s-au întrupat – O sută două’șiopt erau.
42. Fiii de ușieri urmau: Ai lui Ater și-ai lui Șalum, Talmon, Acub, Șobai, precum Și-ai lui Hatita, negreșit. O sută-n număr s-au vădit, La care s-au adăugat Treizeci și nouă, de îndat’.
43. Iată slujbașii Templului: Aceștia sunt feciorii lui Țiha, Hasufa, Tabaot. Urmară alții care tot La Templu slujitori erau
44. Și-ai lui Cheros fii se vădeau. Erau ai lui Siaha fii, Precum și-ai lui Padon copii.
45. Ai lui Lebana mai erau, Ai lui Hagaba se vădeau Și-ai lui Acub. Printre-acești fii,
46. Erau și-ai lui Hagab copii; Ai lui Hanan feciori erau, Iar alții, din Șamlai, ieșeau.
47. Unii de la Ghidel veniră, Iar alții din Gahar ieșiră. Unii de la Reaia vin,
48. Iar alții sunt de la Rețin. De-ai lui Necoda fii erau, Iar alții din Gazam ieșeau.
49. Unii din Paseah veniră, Iar alții din Besai ieșiră. Unii din ei s-au dovedit Ieșiți din Uza, negreșit,
50. Din Asna și din Mehunim Și-asemenea din Nesufim;
51. Ai lui Bacbuc fii se vădeau, Ai lui Hacufa mai erau Și-asemenea ai lui Harhur.
52. Alții, veniți de primprejur, Ai lui Bațlut feciori erau, Sau din Mehida se trăgeau. Alții din cei care veniră Fii ai lui Harșa se vădiră.
53. Alții din Barcos au ieșit, Sau din Sisera au venit. Unii erau ai lui Tamah,
54. Hatifa și-ai lui Nețiah.
55. Iată-i pe fiii ce-i aveau Cei cari la Solomon robeau: Uni-s ai lui Sotai copii; Lui Soferet alți-i sunt fii. Mulți din Peruda se-ntrupau;
56. Alții din Iala se trăgeau; Unii de la Darcon veniră, Iar alții din Ghidel ieșiră,
57. Sau din Hatil, Șefatia; O altă ceată se trăgea Din Pocheret-Hațebaim. Alături lor, îi mai găsim, Pe-aceia care se vădeau Că ai lui Ami fii erau.
58. Ai Templului sfânt, slujitori, Precum și-ai robilor feciori – Care de Solomon țineau – Trei sute nouă’șidoi erau.
59. Iată-i pe cei care-au venit Din Tel-Melah, sau au sosit Din Tel-Harașa, ori vădeau Că din Cherub-Adan erau, Sau sunt din Imer, de ținut. Aceștia toți nu au putut A dovedi, în nici un fel, Precum că sunt din Israel.
60. Ei sunt ai lui Delaia fii, Sunt ai lui Tobia copii Și-ai lui Necoda. Toți, apoi, Sunt șase sute cincizeci’doi.
61. Dintre cei care se dădeau Fiii ai preoților, erau: Cel cari Habaia s-a chemat; Hacoț, pe-acesta, l-a urmat Și Barzilai – acela care, O fată, drept nevastă, are, Din cele care se vădeau Precum că tată îl aveau Pe Barzilai, pe-acela care În Galaad, casa, își are. Nume s-a dat bărbatului, După cel al nevestei lui.
62. Oameni-acești și-au căutat Spița de neam, dar n-au aflat Nimic în cartea spițelor, În ce privește neamul lor.
63. Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni, pe Tumim.
64. Oamenii strânși în adunare, Erau în număr foarte mare, Adică patru’șidouă mii Și trei sute șaizeci de fii.
65. Roabe și robi îi însoțeau, Cari șapte mii se dovedeau, La care s-au adăugat Trei sute treizeci’șapte-ndat’. Și cântăreți erau cu ei – Adică între robi-acei – Cari două sute se vădeau.
66. De-asemenea, cai mulți, aveau. La șapte sute-s cai-acei Și treizeci’șase; după ei, Și mulți catâri au folosit, Cari două sute s-au vădit; La ei s-au mai adăugat Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.
67. Cămile au mai folosit, Cari patru sute s-au vădit; La ele s-au adăugat Încă treizeci și cinci, de-ndat’. Măgari apoi, mai folosiră, Cari șase mii se dovediră Și șapte sute douăzeci, Pe-ale pustiului poteci.
68. Unii – dintre aceia cari Peste familii sunt mai mari – Când la Ierusalim sosiră, De bună voie dăruiră Mari daruri, Casei Domnului, Căci au dorit ca Templul Lui Să fie, iarăși, așezat Pe locu-n care-a fost odat’.
69. La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, Erau șaizeci și una mii. S-au adunat, apoi, cinci mii De mine, care se vădeau Precum că din argint erau. Haine de preoți au fost date, Cari la o sută-s numărate.
70. Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți, Cu cântăreți, cu ușieri, Cu slujitori și cu străjeri Și cu întregul lor popor S-au așezat în țara lor, Stând în cetățile pe care, Țara lui Israel le are.