Ezra 4 BIV2014

1. Vrăjmașii pe care-i avea Iuda și de-asemenea Și Beniamin, au auzit Că robii care au venit, Din nou în țară se gătesc Și un alt Templu construiesc În cinstea Domnului pe care, Neamul lui Israel Îl are.

2. Au mers dar, la aceia cari Peste familii sunt mai mari – Precum și la Zorobabel – Și le-au vorbit în acest fel: „Venim, pentru că vrem și noi, Să construim, acum, cu voi, O casă pentru Dumnezeu, Căci jertfe I-am adus, mereu, Din vremea-n cari Esar-Hadon Era-n Asiria, pe tron, Căci el e cel ce ne-a mutat Și-apoi aici ne-a așezat.”

3. Dar cei mai mari din Israel – Și-asemenea Zorobabel Cu Iosua – nu au voit Să-i lase și-astfel le-au vorbit: „Nu se cuvine să veniți, O casă să Îi construiți Cu noi alături, Domnului. Noi vom zidi o casă-a Lui, Așa precum Cir împărat Ne-a poruncit, când am plecat.”

4. Atuncea, oamenii din țară Întreg poporul îl speriară, Împiedicându-l să pornească Și-o casă nouă să zidească.

5. Cu preț de-argint au mituit Sfetnici, care-au zădărnicit Lucrarea Casei Domnului. În timpul împăratului – Cari peste Persia domnea Și care, Cir, drept nume-avea – În nici un fel nu s-a putut, Casa ca să se fi făcut, Până când Dariu a venit Și la domnie s-a suit.

6. Când Asuerus se găsea Drept împărat în Persia – În vremea lui de început – O plângere i s-a făcut, Prin care-nvinuiți erau Cei ce-n Ierusalim ședeau, Precum și cei ce se aflară Atunci, în a lui Iuda țară.

7. Apoi, o vreme a venit, Când Artaxerxe a domnit. Atunci, o carte, către el, Au scris Bișlam, cu Tabeel, Cu Mitredat și cu toți cei Care în slujbe-au fost cu ei. Cartea pe care au trimis-o, În aramaică au scris-o.

8. Iată-i pe cei care au scris Scrisoarea care s-a trimis Lui Artaxerxe: mai întâi – Drept omul cel de căpătâi – A fost Rehum, acela care Rangul de dregător, îl are. De-un logofăt a fost urmat, Care, Șimșai, era chemat.

9. Rehum și cu Șimșai aveau Sprijin la cei ce se vădeau Tovarăși ai slujbelor lor; Aveau și sprijinul celor Din Afaras, Din și Tarpel, Arfarsatac, Erac – la fel – Precum și-al celor cari erau În Babilon, sau locuiau La Susa. I-au mai sprijinit Și cei care au locuit La Deha, ori Elam. Pe ei,

10. Îi mai urmau și toți acei Cari în Samaria-s aflați Și-asemenea cei așezați În locurile-nvecinate Cari lângă Râu erau aflate, Unde-au ajuns să steie dar, Mutați fiind, de Osnapar.

11. Iată dar, ceea ce i-au zis Lui Artaxerxe, când i-au scris: „Ai tăi robi, care se găsesc Chiar lângă Râu și locuiesc În vale…” și-așa mai departe, Și-au început ei, a lor carte.

12. „Află-mpărate că acei Cari se vădesc a fi Iudei Și de la tine au venit, S-au apucat de construit, Din nou, cetatea ‘ceea rea Cari răzvrătită se vădea. Ziduri, acum, îi construiesc Și temelia i-o-ntăresc, Căci ei zidesc – cum bine știm – Cetatea din Ierusalim.

13. Cetatea, au s-o isprăvească Și-atuncea n-au să mai plătească Nici bir, nici dare. Nimenea, În urmă, nu va mai avea Dreptul de trecere. Să știi Că ale tale visterii, În ăst fel, au să suferească, Pentru că au să sărăcească.

14. Dar pentru că noi nu uităm Că suntem cei care mâncăm Sarea din curțile domnești, Nu vrem ca tu să sărăcești. Nu vrem ca să fii păgubit Și drept urmare te-am vestit De cele ce s-au petrecut, Să știi apoi, ce-ai de făcut.

15. Noi te rugăm să cercetezi În cronici și-atunci ai să vezi Că încă din vremea străbună, Astă cetate n-a fost bună. Mereu fusese răzvrătită. De-aceea fost-a nimicită.

16. Să știi că de-au să izbândească, Din nou, cetatea s-o zidească, Dacă va fi împrejmuită, Fiind de ziduri întărită, Tu – peste Râu – nu vei putea, Vreo stăpânire-a mai avea.”

17. Iată răspunsul ce-a fost dat De către marele-mpărat, Pentru Rahum – acela care, Rangul de dregător îl are – Pentru cel care-i așezat Drept logofăt, Șamșai chemat, Pentru toți cei din slujba lor, Pentru-al Samariei popor Și pentru cei care-au fost aduși Și dincoace de Râu sunt puși: „De sănătate, s-aveți parte.

18. Aflați dar, că a voastră carte, În fața mea a fost citită, Așa cum fost-a întocmită

19. Și a avut aste urmări: Am pus, de-ndată, cercetări Ca să se facă, și-am văzut Cum că dreptate ați avut. Astă cetate, ne-ncetat, Din vremuri vechi, s-a răsculat În contra împăraților Care-au supus al ei popor.

20. Așa după cum bine știm, Șezut-au la Ierusalim Mari împărați, cari s-au vădit Puternici, căci au stăpânit Țara de dincolo de Râu Și i-au ținut, pe toți, în frâu. Ăști împărați, biruri, luau Precum și dări. Ei mai primeau Și plata ce se dă acum, Ca drept de trecere, pe drum.

21. De-aceea, vreau ca să porniți, Degrabă, și să porunciți Acelor oameni, să-nceteze Ca la cetate să lucreze, Până când ei, din partea mea, O învoire vor avea.

22. Să nu v-abateți, negreșit, De la tot ce v-am poruncit, Ca nu cumva să se sporească Ăst rău și să pricinuiască O pagubă-mpăraților Aflați în fruntea Perșilor.”

23. Îndată ce a fost citită Scrisoarea care-a fost primită Din partea împăratului, Rehum și toți oamenii lui – Șimșai adică, și toți cei Cari sunt în slujbe, ca și ei – Către Ierusalim porniră, Unde, cu sila, îi opriră Pe meșteri, să mai construiască.

24. Ei trebuit-au să oprească Lucrarea Casei Domnului. N-au mai lucrat la Casa Lui, Până când Dariu, împărat, În Persia s-a ridicat Și până când, la-mpărăție, De doi ani el avea să fie.