Ezra 9 BVA

1. După ce s-au terminat toate acestea, conducătorii s-au apropiat de mine și mi-au zis: „Poporul lui Israel împreună cu preoții și cu leviții, nu s-au separat de popoarele țărilor care există în jurul nostru; ci au practicat faptele mizerabile făcute de canaaniți, de hitiți, de periziți, de iebusiți, de amoniți, de moabiți, de egipteni și de amoriți.

2. Ei și-au luat soții dintre fetele acestor popoare – atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Poporul sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele țărilor din jur; și primii care nu și-au păstrat loialitatea (față de Iahve), au fost chiar conducătorii și administratorii noștri!”

3. Când am auzit această veste, mi-am rupt hainele și mantaua… Mi-am smuls păr din cap și din barbă; și m-am lăsat jos, fiind foarte șocat.

4. S-au strâns la mine toți cei care se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel și care au fost afectați de infidelitatea celor care fuseseră în captivitate. Am rămas așa, speriat, până când era timpul sacrificiului de seară.

5. Apoi, în timp ce el era oferit (lui Iahve), m-am ridicat din supărarea mea, cu hainele și cu mantaua rupte, m-am aplecat pe genunchi și mi-am întins mâinile spre Dumnezeul meu numit Iahve.

6. Apoi am zis: „Dumnezeul meu, sunt foarte afectat și mi-e rușine. Doamne, Dumnezeul meu, îmi este jenă să îmi ridic fața spre Tine – pentru că păcatele noastre au ajuns deasupra capetelor noastre; și vina noastră a crescut până la cer.

7. Din vremea strămoșilor noștri și până astăzi, noi am fost foarte vinovați. Din cauza faptelor noastre nedrepte, atât noi cât și regii noștri împreună cu preoții noștri, am ajuns la discreția regilor străini. Am fost expuși sabiei, sclaviei, jafului și rușinii – așa cum se vede și astăzi.

8. Acum, pentru puțin timp, am beneficiat din nou de bunătatea Dumnezeului nostru care se numește Iahve – Cel care ne-a lăsat câțiva oameni din toți aceia care eram cândva; și ne-a dat un adăpost în locuința Lui sfântă. S-a întâmplat așa pentru ca Dumnezeul nostru să aprindă din nou lumina ochilor noștri și să ne aducă puțină speranță în sclavia noastră!

9. Deși suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în această stare; ci Și-a manifestat bunătatea față de noi înaintea regilor Persiei. Astfel, ei ne-au dat forță de viață, ca să putem construi casa Dumnezeului nostru și să o ridicăm din ruine. Astfel, noi avem un zid de apărare în teritoriul numit Iuda și în Ierusalim.

10. Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după tot ce s-a întâmplat? Noi am abandonat ascultarea de poruncile Tale

11. pe care ni le-ai dat prin sclavii Tăi – prin profeți – când ne-ai spus: «Țara în care veți intra ca să o luați în proprietate, este una stricată din cauza tuturor practicilor oribile ale popoarelor străine. Au umplut acest teritoriu cu faptele lor urâte și cu mizeriile lor de la un capăt la celălalt!

12. Să nu vă dați fetele ca soții pentru fiii lor; și nici să nu le luați fetele (ca soții) pentru fiii voștri! Să nu urmăriți niciodată fericirea sau bunăstarea lor; pentru ca astfel să vă întăriți și să ajungeți să mâncați produsele bune ale țării și să le lăsați ca moștenire pentru totdeauna fiilor voștri!».

13. Toate lucrurile care ni s-au întâmplat și tot ce a venit împotriva noastră, a fost din cauza faptelor noastre rele care ne-au făcut să avem acum o mare vină. Și totuși, Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât am fi meritat în urma faptelor noastre nedrepte; și ne-ai lăsat acești oameni care au mai rămas.

14. Acum, oare să ne permitem noi să încălcăm din nou poruncile Tale devenind rude cu popoarele care au astfel de practici oribile? Oare nu Te-ai mânia din nou pe noi, astfel încât ne-ai distruge fără să ne mai lași vreun om sau vreun supraviețuitor?

15. Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești corect; pentru că totuși ne-ai salvat un mic număr de oameni din acest popor – exact cum se poate vedea astăzi. Stăm acum aici, vinovați în fața Ta, deși știm că pentru toate aceste fapte, nu merităm să stăm înaintea Ta!”