Ezra 9 VBRC2020

1. După ce s-au terminat acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israél, preoții și levíții nu s-au despărțit de popoarele țărilor [comportându-se] după lucrurile abominábile ale canaaneénilor, ale hetéilor, ale ferezéilor, ale iebuséilor, ale celor din Amón, ale celor din Moáb, ale egipténilor și ale amoréilor.

2. Căci au luat [soții] dintre fiicele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat descendența sfântă cu popoarele țărilor; căpeteniile și guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”.

3. Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și barba și am stat jos copleșit.

4. Atunci s-au adunat la mine toți cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israél din cauza infidelității celor deportați; eu am stat jos copleșit până la ofranda de seară.

5. În momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi și mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu.

6. Și am zis: „Dumnezeul meu, mi-e rușine și nu îndrăznesc să-mi ridic fața către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulțit până peste cap și vinovățiile s-au mărit până la ceruri.

7. Din zilele părinților noștri, noi suntem în mare vinovăție; pentru păcatele noastre am fost dați noi, regii noștri și preoții noștri în mâna regilor țărilor, sabiei, captivității, prăzii și rușinii feței, cum este astăzi.

8. Acum, pentru puțin timp a fost [peste noi] îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest și să ne dea un țăruș în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină alinare în sclavia noastră.

9. Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Pérsiei, dându-ne alinare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărămăturile ei, și ne-a dat un zid în Iúda și în Ierusalím.

10. Acum ce mai putem spune, Dumnezeul nostru? Noi am părăsit poruncile tale

11. pe care le-ai dat prin slujitorii tăi, profeții, zicând: «Țara pe care mergeți să o luați în stăpânire este o țară întinată din cauza întinărilor popoarelor și a lucrurilor lor abominábile cu care au umplut-o de la un capăt la altul prin impuritățile lor.

12. Voi să nu le dați pe fiicele voastre fiilor lor și să nu le luați pe fiicele lor pentru fiii voștri! Să nu căutați pacea și binele lor în veci! [Astfel] vă veți întări și veți mânca bunurile pământului și veți lăsa moștenire fiilor voștri pentru totdeauna».

13. După tot ce a venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a vinovățiilor noastre mari, tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puțin decât [meritau] păcatele noastre și ne-ai dat un rest ca acesta,

14. să ne întoarcem din nou să încălcăm poruncile tale și să ne înrudim cu acele popoare abominábile? Oare nu ar fi mânia asupra noastră până la nimicire, încât să nu fie nici rest și nici vreunul care să scape?

15. Doamne Dumnezeul lui Israél, tu ești drept, căci noi suntem un rest care am rămas astăzi! Iată-ne înaintea ta cu vinovățiile noastre, căci pentru aceasta nu este nimeni care să poată sta înaintea ta!”.