Ezra 9 VDCL

1. Și după ce s‐au sfârșit acestea, mai marii s‐au apropiat de mine zicând: Poporul lui Israel și preoții și leviții nu s‐au despărțit de popoarele țărilor, făcând după urâciunile lor, ale cananiților, ale hetiților, ale fereziților, ale iebusiților, ale amoniților, ale moabiților, ale egiptenilor și ale amoriților,

2. căci au luat din fetele lor pentru ei înșiși și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele țărilor; și mâna mai marilor și a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioșia aceasta.

3. Și când am auzit acest lucru, mi‐am sfâșiat haina și mantaua și mi‐am smuls perii capului și barba și am șezut jos uimit.

4. Și s‐a adunat la mine fiecine care tremura de cuvintele Dumnezeului lui Israel pentru necredincioșia celor din robie; și eu am șezut jos uimit până la jertfa de seară.

5. Și la jertfa de seară m‐am sculat din smerirea mea și cu haina mea și cu mantaua mea sfâșiate am căzut în genunchi și mi‐am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu.

6. Și am zis: Dumnezeul meu! Îmi este rușine și roșesc să‐mi ridic fața către tine, Dumnezeul meu; căci nelegiuirile noastre s‐au înmulțit peste capul nostru și vina noastră a crescut până la ceruri.

7. Din zilele părinților noștri am fost în mare vină până în ziua de astăzi; și pentru nelegiuirile noastre am fost dați noi, împărații noștri, preoții noștri, în mâna împăraților țărilor, sabiei și robiei și prăzii, și în rușinea feței, ca astăzi.

8. Și acum puțintel s‐a îndurat Domnul Dumnezeul nostru ca să ne lase o rămășiță să scape și să ne dea un cui în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în robia noastră;

9. căci suntem robi; dar Dumnezeul nostru nu ne‐a părăsit în robia noastră, ci ne‐a dat îndurare înaintea împăraților Persiei, dându‐ne înviorare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru și să dregem dărâmăturile, și dându‐ne ziduri în Iuda și în Ierusalim.

10. Și acum ce să zicem noi, Dumnezeul nostru, după aceasta? Căci am părăsit poruncile tale,

11. pe care le‐ai poruncit prin mâna slujitorilor tăi, prorocii, zicând: Țara la care mergeți ca s‐o stăpâniți este o țară necurată prin necurăția popoarelor țărilor, prin urâciunile lor cu care au umplut‐o de la un capăt până la celălalt prin întinăciunile lor.

12. Voi, deci, să nu dați fetele voastre fiilor lor și să nu luați fetele lor pentru fiii voștri, și în veac să nu căutați pacea sau binele lor, ca să fiți tari și să mâncați binele țării și s‐o lăsați de moștenire fiilor voștri în veac.

13. Și după toate cele ce au venit asupra noastră pentru faptele noastre cele rele și pentru vina noastră cea mare, pentru că tu, Dumnezeul nostru, ne‐ai pedepsit mai puțin decât după nelegiuirile noastre și ne‐ai dat o rămășiță ca aceasta:

14. oare să călcăm iarăși poruncile tale și să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu te vei mânia oare pe noi până la nimicire, așa că nu va fi nicio rămășiță și nici unul care să scape?

15. Doamne Dumnezeul lui Israel, tu ești drept, căci noi suntem o rămășiță care a scăpat ca astăzi. Iată, suntem înaintea ta în vina noastră; căci nimeni nu poate sta înaintea ta pentru aceasta.