Galateni 2 VDCL

1. Apoi, după patrusprezece ani m‐am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit.

2. Și m‐am suit potrivit unei descoperiri și am pus înaintea lor evanghelia pe care o propovăduiesc între Neamuri, dar de o parte celor însemnați, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

3. Dar nici Tit care era cu mine, fiind grec, n‐a fost silit să fie tăiat împrejur.

4. Și aceasta din pricina fraților mincinoși furișați, care veniseră pe furiș ca să iscodească slobozenia noastră pe care o avem în Hristos Isus, ca să ne robească cu desăvârșire.

5. Acestora niciun ceas măcar nu le‐am intrat în voie cu supunerea, ca adevărul evangheliei să rămână la voi.

6. Iar de la cei ce erau socotiți a fi ceva (orice erau ei odinioară pentru mine nu face nicio deosebire: Dumnezeu nu caută la fața omului) mie însă cei socotiți ceva nu mi‐au adăugat nimic,

7. ci dimpotrivă, după ce au văzut că mie îmi este încredințată evanghelia netăierii împrejur, după cum lui Petru evanghelia tăierii împrejur,

8. (căci cel ce a lucrat în Petru pentru apostolia tăierii împrejur a lucrat și în mine față de Neamuri),

9. și după ce au cunoscut harul care mi‐a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, ei care sunt socotiți că sunt stâlpi, mi‐au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de părtășie ca noi să mergem la Neamuri, iar ei la tăierea împrejur.

10. Cerând numai să ne aducem aminte de săraci tocmai ceea ce m‐am și sârguit să fac.

11. Iar când a venit Chifa la Antiohia, m‐am împotrivit lui în față fiindcă era osândit.

12. Căci mai înainte de a veni unii de la Iacov, mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit, se da la o parte și se deosebea, temându‐se de cei din tăierea împrejur.

13. Și cu el s‐au fățărnicit și ceilalți iudei, încât și Barnaba a fost amăgit prin fățărnicia lor.

14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, potrivit adevărului evangheliei, am zis lui Chifa înaintea tuturor: Dacă tu, fiind iudeu, trăiești ca Neamurile și nu ca iudeu, cum silești Neamurile să trăiască așa cum trăiesc iudeii?

15. Noi din fire suntem iudei, și nu păcătoși din Neamuri;

16. știind însă că omul nu este îndreptățit din faptele legii ci prin credința în Isus Hristos, chiar noi am crezut în Hristos Isus ca să fim îndreptățiți din credința lui Hristos și nu din faptele legii, pentru că din faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită.

17. Iar dacă noi, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fost aflați și noi înșine păcătoși, oare Hristos este un slujitor al păcatului? Să nu fie așa.

18. Căci dacă zidesc iarăși cele ce am dărâmat, mă învederez pe mine însumi călcător al legii.

19. Căci eu prin lege am murit față de lege ca să trăiesc față de Dumnezeu.

20. Am fost răstignit cu Hristos și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; iar ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc în credință, credința care este în Fiul lui Dumnezeu, care m‐a iubit și s‐a dat pe sine însuși pentru mine.

21. Nu lepăd harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea este prin lege, Hristos a murit deci degeaba.