Galateni 3 VBRC2020

1. O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?

2. Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței?

3. Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?

4. Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!

5. Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?

6. Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare.

7. Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință!

8. De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”,

9. astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.

10. Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”.

11. Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință.

12. Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele.

13. Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”,

14. pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credință.

15. Fraților, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.

16. Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos.

17. De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită.

18. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.

19. Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.

20. Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.

21. Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.

22. Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.

23. Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere,

24. astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință.

25. Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.

26. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.

27. Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos.

28. Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus.

29. Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune.