Galateni 4 VDCL

1. Zic însă: câtă vreme moștenitorul este prunc nu se deosebește întru nimic de rob, deși este domn peste toate,

2. ci este sub epitropi și îngrijitori până la ziua hotărâtă mai înainte de tatăl.

3. Astfel și noi, când eram prunci eram robiți sub începuturile nedesăvârșite ale lumii.

4. Dar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege,

5. ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea.

6. Și fiindcă sunteți fii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: Ava, Tată.

7. Încăt nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.

8. Ci atunci necunoscând pe Dumnezeu, erați robi acelora care din fire nu sunt dumnezei.

9. Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăși la începuturile nedesăvârșite, slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le fiți robi din nou?

10. Voi păziți zile și luni și vremi hotărâte și ani!

11. Mă tem de voi ca nu cumva să mă fi ostenit în zadar pentru voi.

12. Vă rog, fraților, fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu m‐ați nedreptățit cu nimic.

13. Și știți că din pricina slăbiciunii cărnii v‐am vestit evanghelia întâia oară;

14. și ce era o ispită pentru voi în carnea mea n‐ați disprețuit, nici n‐ați scuipat, ci m‐ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus.

15. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă ar fi fost cu putință v‐ați fi scos ochii voștri și mi i‐ați fi dat mie.

16. Astfel deci m‐am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că vă vorbesc adevărul?

17. Ei vă râvnesc nu cu gând bun, ci voiesc să vă despartă ca să râvniți după ei.

18. Este bine să fii râvnitor în ce este bine totdeauna și nu numai când sunt de față la voi.

19. Copilașii mei, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi.

20. Aș vrea să fiu de față la voi chiar acum și să‐mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privința voastră.

21. Spuneți‐mi voi care voiți să fiți sub lege, nu auziți legea?

22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii, pe unul din cea roabă și pe altul din cea slobodă.

23. Și cel din cea roabă a fost născut după carne, iar cel din cea slobodă a fost născut prin făgăduință;

24. care au alt înțeles: căci aceste femei sunt două legăminte, unul de la muntele Sinai, născând spre robie, care este Agar.

25. Și „Agar” este muntele Sinai în Arabia; și ea stă în același rând cu Ierusalimul de acum, căci robește cu fiii săi.

26. Dar Ierusalimul de sus este slobod, ca unul care este mama noastră.

27. Căci este scris: Veselește‐te tu, stearpo, care nu naști; izbucnește în bucurie și strigă tu care n‐ai dureri de facere; pentru că mulți sunt copiii celei singuratice, mai mulți decât ai celei ce are bărbat.

28. Voi însă, fraților, sunteți copii ai făgăduinței ca Isaac.

29. Dar după cum atunci cel ce a fost născut după carne prigonea pe cel născut după Duh, așa este și acum.

30. Dar ce zice scriptura? Dă afară pe roabă și pe fiul ei: căci fiul roabei nu va moșteni cu fiul celei slobode.

31. De aceea, fraților, noi nu suntem copii ai roabei, ci ai celei slobode.