Geneza 19 BVA

1. Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara. Lot locuia lângă poarta acestui oraș. Când i-a văzut, s-a dus să îi întâmpine și li s-a închinat (aplecându-se) până la pământ.

2. Apoi le-a zis: „Stăpânii mei, vă rog să treceți și pe la casa slujitorului vostru. Puteți astfel să vă spălați picioarele și apoi să rămâneți aici în timpul nopții. Mâine dimineață vă veți scula devreme și vă veți continua drumul.” Ei i-au răspuns: „Nu; ci vom sta toată noaptea în afara orașului.”

3. Dar Lot a insistat foarte mult și i-a determinat astfel să se întoarcă împreună cu el. Apoi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa și a copt azime; iar ei au mâncat.

4. Dar înainte ca aceștia să se culce, toți bărbații din orașul Sodoma – atât tinerii cât și bătrânii – au înconjurat casa.

5. L-au strigat pe Lot, întrebându-l: „Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Adu-i afară la noi ca să întreținem relații sexuale cu ei.”

6. Atunci Lot a ieșit și apoi a închis ușa casei.

7. El le-a zis: „Vă rog, fraților, nu faceți un asemenea rău.

8. Am două fiice care nu au avut relații sexuale cu vreun bărbat. Permiteți-mi să vi le aduc; și procedați cu ele cum vă place. Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați; pentru că ei au venit (doar) să se adăpostească (o noapte) sub acoperișul meu!”

9. Ei i-au răspuns: „Pleacă de aici. Tu ești unul care locuiești între noi ca străin; și (deja) te consideri judecătorul nostru! Ne vom comporta cu tine mai rău decât cu ei!” Atunci l-au împins cu mare forță pe Lot; și apoi s-au apropiat ca să îi spargă ușa.

10. Dar acei bărbați din interior și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă și au închis ușa.

11. Apoi i-au lovit cu orbire pe bărbații care erau la ușa casei – atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni. Astfel, aceștia nu au mai putut să găsească ușa.

12. Atunci bărbați care erau în casa lui Lot, i-au zis: „Mai ai pe altcineva în oraș – gineri, fii, fiice, sau alte persoane (rude cu tine)? Scoate-i din acest loc!

13. Să știi că urmează să îl distrugem! Vom face acest lucru pentru că plângerea împotriva acestui popor a devenit foarte mare înaintea lui Iahve!”

14. Lot a plecat și a vorbit cu bărbații care erau căsătoriți cu fiicele lui, zicându-le: „Sculați-vă și plecați din această zonă; pentru că orașul urmează să fie distrus de Iahve!” Dar ginerii lui au crezut că glumește.

15. Când a început să apară lumina acelei zile, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicându-i: „Scoală-te, ia-ți soția și pe cele două fiice ale tale care sunt aici, (și pleacă) pentru ca să nu fi distrus și tu de pedeapsa care va veni împotriva orașului!”

16. Dar pentru că el întârzia (să plece), acei bărbați i-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice ale lor; și astfel i-au dus în exteriorul orașului. Au procedat așa cu ei, pentru că Iahve dorea să îi salveze.

17. Imediat după ce i-au scos din oraș, Unul dintre ei a zis: „Fugi ca să îți salvezi viața! Să nu te uiți înapoi și să nu te oprești în niciun loc din câmpie. Fugi spre munte; pentru că altfel vei fi (și tu) distrus!”

18. Lot I-a răspuns: „Doamne, Te rog, nu acolo!

19. Slujitorul Tău a observat că beneficiază de bunăvoință din partea Ta. Constat că Tu Ți-ai arătat astfel mila față de mine, salvându-mi viața. Dar să știi că nu pot ajunge la munte prin fugă înainte ca dezastrul să mă ajungă din urmă; și voi muri!

20. Acel oraș (pe care-l vedem) este destul de aproape ca să pot fugi în el; și este mic. Permite-mi să fug acolo. Este atât de mic! Așa îmi voi putea salva viața!”

21. El i-a zis: „Bine. Îți aprob și această cerere; și nu voi distruge orașul despre care ai vorbit.

22. Grăbește-te! Fugi în el; pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo!” Așa se explică de ce orașul a fost numit Țoar.

23. Când a intrat Lot în Țoar, deja răsărea soarele.

24. Atunci Iahve a făcut să plouă foc și sulf din cer de la El – atât peste Sodoma, cât și peste Gomora.

25. Astfel, El a distrus acele orașe din toată câmpia și pe toți locuitorii lor împreună cu toate plantele care creșteau pe pământ.

26. Soția lui Lot s-a uitat înapoi; și (instant) a fost transformată într-un stâlp de sare.

27. Avraam s-a sculat dimineață devreme și s-a dus la locul unde stătuse înaintea lui Iahve.

28. A privit de acolo în jos spre Sodoma, spre Gomora și spre toată zona câmpiei. Atunci a văzut ridicându-se de pe pământ un fum dens care semăna cu cel produs de un cuptor (în care ard lemne).

29. Atunci când Dumnezeu a distrus orașele din (acea) câmpie, Și-a amintit de (discuția cu) Avraam; și a decis să îl scoată pe Lot din mijlocul dezastrului care a venit peste zona orașelor în care locuise acesta.

30. Lot a ieșit din Țoar împreună cu cele două fiice ale lui și și-a stabilit locuința pe munte, pentru că îi era frică să rămână în Țoar. A locuit împreună cu ele într-o peșteră.

31. Cea mai mare dintre fiicele lui i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân și nu există în această zonă nici măcar un bărbat care să poată avea relații intime cu noi așa cum se procedează între oamenii de pe pământ.

32. Îți propun să îl determinăm să bea vin și apoi să ne culcăm cu el, pentru ca să concepem astfel copii care să provină de la el.”

33. Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în acea noapte. Apoi cea mai mare s-a dus și a întreținut relații sexuale cu tatăl ei. El nu a știut (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea și nici după ce s-a trezit.

34. În următoarea zi, fiica cea mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu. Îți propun să îl îmbătăm și în această noapte; și apoi să te duci și tu să te culci cu el, pentru ca să avem astfel copii (care să provină) de la tatăl nostru.”

35. Ele l-au îmbătat pe tatăl lor și în acea seară. Apoi cea mai mică s-a dus și a avut relații sexuale cu el. Acesta nu a simțit (ce s-a întâmplat) nici când s-a culcat ea și nici când s-a trezit.

36. Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate în urma relațiilor sexuale întreținute cu tatăl lor.

37. Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moab. El este strămoșul moabiților de astăzi.

38. Cea mai mică a născut și ea un fiu pe care l-a numit Ben-Ami. El este strămoșul amoniților de astăzi.