Geneza 2 BVA
1. Așa a fost finalizată crearea cerului și a pământului împreună cu toate celelalte lucruri care le aparțin.
2. În a șaptea zi, Dumnezeu terminase activitatea creației Sale; și atunci El „S-a odihnit” după toată această acțiune.
3. Dumnezeu a binecuvântat a șaptea zi și a sfințit-o; pentru că în acea zi El „S-a odihnit” după toate lucrările realizate în cadrul Creației Sale.
4. Urmează prezentarea istoriei conceperii cerului și a pământului din ziua în care Dumnezeu a făcut acest lucru.
5. Inițial, nu exista niciun om care să lucreze pământul. Și pentru că Dumnezeu care se numește Iahve nu dăduse încă ploaie pe pământ, nu era pe el nicio plantă de mici dimensiuni și niciun arbust nu crescuse pe câmp;
6. ci se ridica de pe el un abur care îi uda toată suprafața.
7. Dumnezeul numit Iahve a făcut pe om din pământ și a pus în el suflare de viață. Astfel, omul a devenit o ființă vie.
8. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve a plantat o grădină spre Est, în Eden. Acolo, El a pus pe omul pe care-l crease.
9. Dumnezeu numit Iahve a făcut să răsară din pământ o diversitate de pomi cu aspect estetic plăcut și care produceau fructe bune pentru hrană. El a făcut (să existe) și pomul vieții pe care l-a pus în mijlocul grădinii, împreună cu pomul cunoașterii binelui și răului.
10. Prin grădină trecea un fluviu care o uda; el se alimenta din patru râuri.
11. Numele primului râu este Pison. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Havila, unde există aur.
12. În această țară al cărei aur este bun, mai există bedelion și piatră de onix.
13. Al doilea râu se numește Ghihon. El înconjoară tot teritoriul (care s-a) numit Cuș.
14. Al treilea râu se numește Hidechel. El curge spre (zona unde urma să fie) estul Asiriei. Al patrulea râu se numește Eufrat.
15. Apoi Dumnezeu care se numește Iahve, a luat pe om și l-a adus în grădina Edenului – ca să o lucreze și să o păzească.
16. Dumnezeul numit Iahve a dat omului următoarea poruncă: „Îți este permis să mănânci (fructe) conform preferințelor tale din toți pomii din grădină,
17. cu o singură excepție: este vorba despre pomul cunoașterii binelui și răului. Din acesta să nu mănânci (fructe)! În ziua în care vei mânca (fructe) din acest pom, îți garantez că vei muri!”
18. Dumnezeul care se numește Iahve, a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor adecvat.”
19. Dumnezeul numit Iahve făcuse (să apară) din pământ toate animalele sălbatice care există pe câmp și toate păsările care zboară pe cer. El le-a adus la Adam ca să le pună nume; și de-atunci, acele vietăți s-au numit așa cum a decis el.
20. Adam a stabilit câte un nume pentru fiecare dintre animalele domestice. El a mai pus nume atât păsărilor, cât și animalelor sălbatice. Dar (între toate aceste viețuitoare) nu a fost găsit niciun ajutor adecvat pentru om.
21. Atunci Dumnezeul numit Iahve a făcut ca Adam să adoarmă și să aibă un somn profund. În acest timp, el a luat una dintre coastele lui; și apoi a completat cu mușchi locul de unde o luase.
22. Din acea coastă luată din om, Dumnezeul numit Iahve a făcut o femeie pe care a adus-o la el.
23. Atunci Adam a zis: „Aceasta este (făcută) din oasele și din carnea mea. Ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat!”
24. Acest fapt explică de ce (începând de-atunci) omul se desprinde de tatăl și de mama lui; apoi el se unește cu soția lui, devenind astfel un singur „corp” cu ea.
25. Omul (din Eden) și soția lui erau amândoi neacoperiți cu haine; și (totuși) nu le era rușine (să trăiască așa).