Geneza 22 VBRC2020

1. După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abrahám și i-a zis: „Abrahám!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.

2. I-a zis: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău [fiu] pe care îl iubești, pe Isáac, și du-te în ținutul Moría și adu-mi-l acolo ca ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune eu!”.

3. Abrahám s-a sculat dis-de-dimineață, și-a legat măgarul și a luat cu el doi slujitori și pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat și a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.

4. A treia zi, Abrahám și-a ridicat ochii și a văzut locul de departe.

5. Le-a zis Abrahám slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul, iar eu și tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna și după aceea ne vom întoarce la voi!”.

6. Abrahám a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus pe [umerii] lui Isáac, fiul său; a luat în mâna sa focul și cuțitul și au plecat amândoi împreună.

7. Isáac i-a spus lui Abrahám, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!”. Și a spus: „Iată focul și lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?”.

8. Abrahám a zis: „Dumnezeu va avea grijă el de mielul pentru arderea de tot, fiul meu!”. Au mers amândoi, împreună,

9. și au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abrahám a zidit acolo altarul și a așezat lemnele; l-a legat pe Isáac, fiul său, și l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

10. Abrahám și-a întins mâna și a luat cuțitul ca să-l înjunghie pe fiul său.

11. Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri și a zis: „Abrahám, Abrahám!”. El a spus: „Iată-mă!”.

12. Și i-a zis: „Să nu-ți ridici mâna asupra tânărului și să nu-i faci niciun rău, căci acum știu că te temi de Dumnezeu și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu pentru mine!”.

13. Abrahám și-a ridicat ochii, a privit și, iată, un berbec era în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiș! Abrahám s-a dus, a luat berbecul și l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.

14. Abrahám a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice și astăzi: „pe munte Domnul se arată”.

15. Îngerul Domnului l-a chemat din cer a doua oară pe Abrahám

16. și a zis: „Mă jur pe mine însumi – oracolul Domnului – pentru că ai făcut lucrul acesta și nu l-ai cruțat pe unicul tău fiu,

17. te voi binecuvânta și îți voi înmulți descendența ca stelele cerului și ca nisipul care este pe țărmul mării și descendența ta va stăpâni cetățile dușmanilor săi.

18. Prin descendența ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu”.

19. Abrahám s-a întors la servitorii săi, s-au ridicat și au plecat împreună la Béer-Șéba. Și a locuit Abrahám la Béer-Șéba.

20. După aceste lucruri, i s-a făcut cunoscut lui Abrahám: „Iată, Mílca a născut și ea fii fratelui tău Nahór:

21. pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuél, tatăl lui Arám,

22. pe Chésed, pe Hazó, pe Pildáș, pe Idláf și pe Betuél.

23. Betuél i-a dat naștere Rebécăi. Pe aceștia opt i-a născut Mílca lui Nahór, fratele lui Abrahám.

24. Și concubina lui, numită Reumá, a născut și ea pe Tébah, pe Gáham, pe Táhaș și Maáca.