Geneza 24 VBRC2020

1. Abrahám era bătrân și înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate.

2. Abrahám i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ți mâna sub coapsa mea!

3. Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu,

4. ci vei merge în țara mea, la rudele mele și vei lua o soție pentru fiul meu Isáac!”.

5. Servitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această țară, atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai ieșit?”.

6. Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo!

7. Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din casa rudelor mele, care mi-a spus și mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această țară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta și tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu.

8. Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”.

9. Servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la acest lucru.

10. Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat și a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór.

11. Și a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână cu apă, la vremea când ies femeile [să scoată apă].

12. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi și arată îndurare față de stăpânul meu, Abrahám!

13. Iată, eu stau lângă izvorul de apă și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă!

14. Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ți, te rog, urciorul ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și voi adăpa și cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isáac! Și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”.

15. Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soția lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieșit cu urciorul pe umărul ei.

16. Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară și nu o cunoscuse încă [nicun] bărbat. Ea a coborât la izvor, și-a umplut urciorul și urca [înapoi].

17. Servitorul a alergat în întâmpinarea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!”.

18. Și ea a zis: „Bea, domnul meu”. Și s-a grăbit și a coborât urciorul pe brațul ei și i-a dat să bea.

19. Când a terminat să-i dea să bea, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale până vor termina de băut”.

20. S-a grăbit și a golit urciorul în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă. Și a scos pentru toate cămilele lui.

21. Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reușească sau nu călătoria.

22. Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăți de [síclu], și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece [sícli] din aur.

23. Și a zis: „A cui fată ești tu? Fă-mi cunoscut, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să poposim [peste noapte]!”.

24. Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuél, fiul pe care Mílca i l-a născut lui Nahór”.

25. I-a zis: „Paie și nutreț sunt din belșug la noi și este și loc să poposiți [peste noapte]”.

26. Atunci omul s-a plecat și l-a adorat pe Domnul

27. și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care nu a abandonat bunăvoința și adevărul față de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraților stăpânului meu”.

28. Fata a alergat și a făcut cunoscute în casa mamei sale toate acestea.

29. Rebéca avea un frate numit Lában; Lában a alergat afară la omul acela, la izvor,

30. când a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebécăi, sora sa, spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela care stătea cu cămilele lângă izvor

31. și a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa și loc pentru cămile»”.

32. Omul a intrat în casă și a despovărat cămilele. [Lában] a dat paie și nutreț cămilelor și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el.

33. I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Și [Lában] a zis: „Spune!”.

34. [Slujitorul] a zis: „Eu sunt servitorul lui Abrahám.

35. Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu și el a devenit mare. I-a dat turme și cirezi, argint și aur, servitori și servitoare, cămile și măgari.

36. Sára, soția stăpânului meu, i-a născut la bătrânețea ei un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are.

37. Stăpânul meu m-a pus să jur și a zis: «Să nu iei fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor, în țara cărora locuiesc,

38. ci să te duci la casa tatălui meu și la familia mea ca să iei o soție pentru fiul meu!».

39. Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine».

40. El mi-a zis: «Domnul, în fața căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine și va face să reușești în drumul tău și vei lua fiului meu o soție din familia mea și din casa tatălui meu.

41. Atunci vei fi eliberat de blestemul meu, când te vei duce la familia mea; și dacă nu ți-o vor da, vei fi eliberat de blestemul meu».

42. Am ajuns azi la izvor și am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, dacă vei face să reușesc în drumul pe care merg astăzi,

43. iată, eu stau lângă izvorul de apă și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din urciorul tău!›

44. și care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuți și voi scoate apă și pentru cămilele tale!›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!».

45. Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea și, iată, Rebéca a ieșit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor și a scos apă. Și eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!».

46. Ea s-a grăbit, și-a plecat urciorul ei de pe umărul ei și a zis: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale!». Am băut și ea a dat de băut și cămilelor.

47. Și am întrebat-o și am zis: «A cui fiică ești?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuél, fiul lui Nahór pe care i l-a născut Mílca». I-am pus inelul în nas și brățările la mâini.

48. Apoi m-am plecat și l-am adorat pe Domnul. Și l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care m-a călăuzit pe drumul sigur ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.

49. Și acum, dacă voiți să faceți bunăvoință și adevăr față de stăpânul meu, faceți-mi cunoscut; dacă nu, faceți-mi cunoscut iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!”.

50. Lában și Betuél au răspuns și au zis: „De la Domnul a ieșit lucrul acesta; noi nu-ți putem spune nici rău, nici bine.

51. Iată, Rebéca este înaintea ta; ia-o și du-te; și să fie soția fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”.

52. Când a auzit servitorul lui Abrahám cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului.

53. Servitorul a scos obiectele din argint și obiecte din aur și îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebécăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său și mamei sale.

54. Au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au poposit acolo. Dimineața, când s-au sculat, el a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu!”.

55. Fratele ei și mama ei au zis: „Fata să mai stea cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca!”.

56. El le-a zis: „Nu mă faceți să întârzii, fiindcă Domnul m-a făcut să reușesc în călătoria mea; lăsați-mă să mă duc la stăpânul meu!”.

57. Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată și să căutăm [răspuns] din gura ei”.

58. Au chemat-o pe Rebéca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Și ea a răspuns: „Merg!”.

59. Și au lăsat-o pe sora lor Rebéca să plece cu doica ei, cu servitorul lui Abrahám și cu oamenii lui.

60. Au binecuvântat-o pe Rebéca și i-au zis: „O, sora noastră, să devii mii de zeci de mii și descendența ta să stăpânească poarta dușmanilor lor!”.

61. Rebéca s-a ridicat împreună cu slujitoarele ei, au încălecat pe cămile și au mers după omul acela. Servitorul a luat-o pe Rebéca și a plecat.

62. Isáac venise de la Béer-Lahái-Roí și locuia în ținutul Négheb.

63. La căderea serii, a ieșit Isáac la câmp să se plimbe; și-a ridicat ochii, a privit și, iată, veneau niște cămile.

64. Rebéca și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Isáac. S-a coborât de pe cămilă

65. și i-a zis servitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit.

66. Servitorul i-a povestit lui Isáac toate cele pe care le făcuse.

67. Isáac a făcut-o [pe Rebéca] să intre în cortul Sárei, mama sa. A luat-o pe Rebéca și ea i-a fost soție. Isáac a iubit-o și s-a mângâiat după [piederea] mamei sale.