Geneza 27 NTR

1. Când Isaac a îmbătrânit și i-au slăbit ochii, nemaiputând să vadă, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i-a zis: ‒ Fiule! El i-a răspuns: ‒ Iată-mă!

2. Isaac i-a zis: ‒ Iată, eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele.

3. Te rog, ia-ți acum armele – tolba cu săgeți și arcul – ieși la câmp și adu-mi vânat!

4. Apoi pregătește-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie, și adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.

5. Rebeca a auzit ce i-a spus Isaac fiului său Esau. Când Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să-l aducă,

6. Rebeca i-a zis fiului său Iacov: ‒ Iată, l-am auzit pe tatăl tău vorbind cu fratele tău Esau și zicând:

7. „Adu-mi niște vânat și pregătește-mi o mâncare gustoasă ca să mănânc și să te binecuvântez în prezența Domnului, înainte de moartea mea“.

8. De aceea, fiule, ascultă-mă și fă ce-ți poruncesc!

9. Du-te la turmă și ia-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui.

10. Apoi o vei aduce tatălui tău ca s-o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte de moartea lui.

11. Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca: ‒ Iată că fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă.

12. Dacă tatăl meu mă va atinge, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

13. Mama sa i-a zis: ‒ Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Numai ascultă-mi glasul! Du-te și adu-mi iezii!

14. El s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său.

15. După aceea, Rebeca a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă, și l-a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul său cel mic.

16. Ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său.

17. Apoi a dat în mâna lui Iacov, fiul său, mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise.

18. El a venit la tatăl său și a zis: ‒ Tată! El a zis: ‒ Iată-mă! Cine ești, fiule?

19. Iacov i-a zis tatălui său: ‒ Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut așa cum mi-ai spus. Te rog, ridică-te și vino să mănânci din vânatul meu, ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze!

20. Isaac i-a zis fiului său: ‒ Cum de l-ai găsit așa de repede, fiule? El a răspuns: ‒ Pentru că Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale.

21. Atunci Isaac i-a zis lui Iacov: ‒ Te rog, apropie-te ca să te simt, fiule! Ești tu oare fiul meu Esau, sau nu?

22. Iacov s-a apropiat de Isaac, tatăl său, care l-a atins și a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau“.

23. Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, la fel ca mâinile fratelui său Esau; așa că l-a binecuvântat.

24. Isaac l-a întrebat: ‒ Ești tu într-adevăr fiul meu Esau? Iacov a răspuns: ‒ Da, eu sunt!

25. Atunci Isaac a zis: ‒ Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca astfel sufletul meu să te binecuvânteze. Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat. I-a adus și vin și a băut.

26. Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis: ‒ Te rog, apropie-te și dă-mi sărutare, fiule!

27. El s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care l-a binecuvântat Domnul.

28. Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului; să-ți dea grâne și must din belșug.

29. Popoare să-ți slujească și națiuni să se plece înaintea ta. Stăpânește peste frații tăi, și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“.

30. Isaac tocmai terminase să-l binecuvânteze pe Iacov, când, imediat după ce Iacov a ieșit dinaintea tatălui său, Isaac, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele său.

31. A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său. El i-a zis tatălui său: ‒ Să se ridice tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca astfel sufletul tău să mă binecuvânteze.

32. Tatăl său, Isaac, l-a întrebat: ‒ Tu cine ești? El a răspuns: ‒ Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau!

33. Atunci Isaac s-a cutremurat foarte tare și a zis: ‒ Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Am mâncat din toate, înainte să vii tu, și l-am binecuvântat. Cu siguranță, el va fi binecuvântat.

34. Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a zis tatălui său: ‒ Binecuvântează-mă și pe mine, tată!

35. El i-a răspuns: ‒ Fratele tău a venit cu înșelătorie și ți-a luat binecuvântarea.

36. Esau a zis: ‒ Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? M-a înșelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi născut și iată că acum mi-a luat și binecuvântarea. Apoi a zis: ‒ N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?

37. Isaac i-a răspuns lui Esau și i-a zis: ‒ Iată, l-am pus stăpân peste tine, i-am dat lui ca slujitori pe toți frații săi și i-am oferit grâne și must. Prin urmare, ce mai pot face pentru tine, fiule?

38. Esau i-a zis tatălui său: ‒ Numai o binecuvântare ai, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată! Apoi Esau a început să plângă în hohote.

39. Tatăl său, Isaac, a răspuns și i-a zis: ‒ Iată, locuința ta va fi departe de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.

40. Vei trăi din sabia ta și-i vei sluji fratelui tău; dar când te vei răscula, îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.

41. Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care i-a dat-o tatăl său. El își zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu se apropie. Apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov“.

42. Când i s-a spus Rebecăi despre planurile lui Esau, fiul ei cel mare, a trimis după Iacov, fiul cel mic, și i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va ucide.

43. De aceea, fiule, ascultă-mă! Ridică-te, fugi la fratele meu, Laban, în Haran,

44. și stai la el pentru câteva zile, până se va calma furia fratelui tău,

45. până se va liniști mânia lui față de tine și va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi lua de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“.

46. După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață din cauza acestor fete ale lui Het. Dacă Iacov își va lua o soție ca acestea dintre fetele lui Het, dintre fetele țării, la ce-mi mai este bună viața?“.