Geneza 29 NTR

1. Apoi Iacov și-a continuat călătoria și s-a dus în țara fiilor Estului.

2. El s-a uitat și, iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare.

3. Când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii.

4. Iacov i-a întrebat: ‒ Fraților, de unde sunteți? Ei au răspuns: ‒ Din Haran.

5. El i-a întrebat: ‒ Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor? Ei au zis: ‒ Îl cunoaștem.

6. Iacov i-a întrebat: ‒ Este sănătos? Ei au răspuns: ‒ Este sănătos. Iată, Rahela, fata lui, vine cu oile.

7. Atunci Iacov a zis: ‒ Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși.

8. Ei au răspuns: ‒ Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile.

9. În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea.

10. Când a văzut-o pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale.

11. El a sărutat-o pe Rahela și a plâns.

12. Iacov i-a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l-a înștiințat pe tatăl ei.

13. Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casa lui. Iacov i-a istorisit lui Laban toate aceste lucruri.

14. Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“. Și Iacov a stat la el timp de o lună.

15. După aceea, Laban i-a zis lui Iacov: ‒ Să-mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune-mi: care să-ți fie plata?

16. Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela.

17. Ochii Leei erau delicați, însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare.

18. Iacov o iubea pe Rahela, așa că i-a răspuns lui Laban: ‒ Îți voi sluji șapte ani pentru fata ta cea mică, Rahela.

19. Laban a zis: ‒ Mai bine să ți-o dau ție, decât s-o dau altui bărbat. Rămâi la mine!

20. Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s-au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea.

21. După aceea, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soția, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea!“.

22. Laban i-a adunat pe toți oamenii din acel loc și a dat un ospăț.

23. Seara, a luat-o pe fata sa, Lea, și a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea.

24. Laban i-a dat-o ca slujitoare fetei sale Lea, pe slujitoarea sa Zilpa.

25. Când s-a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea. Atunci Iacov i-a zis lui Laban: ‒ Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit pentru Rahela? De ce m-ai înșelat?

26. Laban a răspuns: ‒ Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute.

27. Împlinește săptămâna cu aceasta. Apoi ți-o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire.

28. Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i-a dat-o de soție pe fata sa, Rahela.

29. Laban i-a dat-o ca slujitoare fetei sale Rahela, pe slujitoarea sa Bilha.

30. Iacov a intrat la Rahela și a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă șapte ani.

31. Domnul a văzut că Lea nu era iubită și i-a deschis pântecul. Rahela, însă, nu putea rămâne însărcinată.

32. Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben, deoarece a zis: „Domnul a văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi“.

33. Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat și pe acesta!“. De aceea i-a pus numele Simeon.

34. Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i-am născut trei fii“. De aceea i-a pus numele Levi.

35. Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul“. De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat să mai nască.