Geneza 31 VBRC2020

1. [Iacób] a auzit cuvintele fiilor lui Lában, care ziceau: „Iacób a luat tot ce era al tatălui nostru și din cele ale tatălui nostru și-a făcut toată această bogăție”.

2. Iacób s-a uitat la fața lui Lában; și iată că nu mai era cu el ca mai ieri și alaltăieri!

3. Domnul i-a zis lui Iacób: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la rudele tale! Eu voi fi cu tine”.

4. Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla și pe Léa la câmp, unde era turma lui.

5. El le-a zis: „Eu văd că fața tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri și alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.

6. Voi înșivă știți că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea.

7. Dar tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău.

8. Când el zicea așa: «Cele brumării să fie plata ta!», toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: «Cele dungate să fie plata ta!», toate oile fătau miei dungați.

9. Și așa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru și mi-a dat-o mie.

10. La vremea când oile erau în călduri, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și [berbecii] care se urcau pe capre și pe oi erau dungați, brumării și bălțați.

11. Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacób!», și eu am răspuns: «Iată-mă!».

12. El a zis: «Ridică-ți ochii și privește: toți țapii și berbecii care se urcă pe capre și pe oi sunt dungați, brumării și bălțați; am văzut tot ce ți-a făcut Lában!

13. Eu sunt Dumnezeul din Bétel, unde ai uns [cu untdelemn] stela, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara ta de naștere!»”.

14. Rahéla și Léa au răspuns și i-au zis: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casa tatălui nostru?

15. Oare nu ne-a considerat el ca străine, căci ne-a vândut și ne-a mâncat și argintul nostru?

16. Căci toată bogăția pe care Dumnezeu a despuiat-o de la tatăl nostru este a noastră și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spus Dumnezeu!”.

17. Iacób s-a ridicat și și-a pus copiii și soțiile pe cămile.

18. Și-a condus toată turma și toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise și toată agoniseala pe care o adunase în Padán-Arám ca să plece la tatăl său, Isáac, în țara Canaán.

19. În timp ce Lában era plecat să-și tundă oile, Rahéla a furat terafímii care erau ai tatălui ei;

20. și Iacób l-a păcălit pe Lában, arameul, prin aceea că nu i-a făcut cunoscut că vrea să plece,

21. ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul și s-a îndreptat spre muntele Galaád.

22. A treia zi i s-a făcut cunoscut lui Lában că Iacób a fugit.

23. I-a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Galaád.

24. Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Lában, arameul, și i-a zis: „Ferește-te, nu cumva să-i vorbești lui Iacób nici de bine, nici de rău!”.

25. Lában l-a ajuns pe Iacób. Iacób își fixase cortul pe munte; și tot pe muntele Galaád și l-a fixat și Lában cu frații lui.

26. Atunci Lában i-a zis lui Iacób: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai furat și mi-ai condus fiicele ca pe niște captive [luate] cu sabia?

27. Pentru ce ai fugit pe ascuns și m-ai furat? Și de ce nu mi-ai făcut cunoscut? Căci te-aș fi trimis cu bucurie și cu cântece, cu tamburine și harpă.

28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii și fiicele. Te-ai purtat ca un om fără minte.

29. Mâna mea cea puternică ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută și mi-a zis: «Ferește-te, nu cumva să-i vorbești lui Iacób nici de bine, nici de rău!».

30. Și acum, [să zicem] că ai plecat pentru că ți-e dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.

31. A răspuns Iacób și i-a zis lui Lában: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-mi răpești fetele de la mine!».

32. La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În fața fraților noștri, caută și, [de vei găsi] la mine ceva din ce-i al tău, ia-ți-l!”. Dar Iacób nu știa că Rahéla îi furase.

33. Lában a intrat în cortul lui Iacób, în cortul Léei, în cortul celor două servitoare și n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Léei și a intrat în cortul Rahélei.

34. Rahéla însă luase terafímii și-i pusese în samarul cămilei și ședea deasupra. Și a scotocit Lában prin tot cortul, dar n-a găsit [nimic].

35. Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor!”. A căutat, dar n-a găsit terafímii.

36. Iacób s-a mâniat și s-a certat cu Lában. I-a răspuns Iacób și i-a zis lui Lában: „Care este vina mea și care este păcatul meu de mă persecuți din urmă?

37. Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi ca să decidă ei între noi amândoi!

38. Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile și caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ți i-am mâncat.

39. Nu ți-am adus animale sfâșiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele; căutai la ceea ce se fura ziua sau la ce se fura noaptea.

40. Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig și somnul nu se lipea de ochii mei.

41. Așa mi-au fost mie cei douăzeci de ani [de când sunt] în casa ta; ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turma ta și de zece ori mi-ai schimbat plata.

42. Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abrahám și Cel temut de Isáac, nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis [cu mâinile] goale. Dar Dumnezeu a văzut umilirea mea și osteneala palmelor mele și a decis ieri [noapte]”.

43. Lában i-a răspuns lui Iacób și i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceștia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea și tot ce vezi tu este al meu. Și ce pot face eu azi pentru aceste fiice ale mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut?

44. Acum, vino să încheiem o alianță între mine și tine și să fie o mărturie între mine și tine!”.

45. Iacób a luat o piatră și a ridicat-o ca stelă.

46. Iacób a zis fraților săi: „Strângeți pietre!”. Ei au luat pietre și au făcut o movilă; și au mâncat acolo pe movilă.

47. Lában a numit-o Iegár-Sahadúta și Iacób a numit-o Galeéd.

48. Lában a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine și tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeéd

49. și Míțpa, pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul!

50. Dacă le vei umili pe fiicele mele și dacă vei mai lua alte soții în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine și tine”.

51. Lában i-a zis lui Iacób: „Iată movila aceasta și iată stela pe care am ridicat-o între mine și tine!

52. Movila aceasta să fie martoră și stela să fie martoră că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, și nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stela aceasta, cu [gând] rău, ca să [ne] facem rău.

53. Dumnezeul lui Abrahám și Dumnezeul lui Nahór să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor”. Iacób a jurat pe cel temut de tatăl său, Isáac.

54. Iacób a adus o jertfă pe munte și i-a chemat pe frații lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine și au petrecut [noaptea] pe munte.