Geneza 41 VBRC2020

1. După doi ani de zile, Faraón a avut un vis. El stătea lângă Nil.

2. Și, iată, au ieșit din Nil șapte vaci frumoase la vedere și grase la trup și au început să pască printre trestii!

3. Și, iată, alte șapte vaci urâte la vedere și slabe la trup au ieșit din Nil și stăteau pe malul Nílului, lângă celelalte vaci!

4. Iar vacile urâte la vedere și slabe la trup le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la vedere și grase. Și Faraón s-a trezit.

5. A adormit din nou și a visat a doua oară și, iată, șapte spice pline și frumoase au crescut dintr-un pai!

6. Și, iată, șapte spice subțiri și arse de vântul de răsărit au crescut după ele!

7. Spicele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Și Faraón s-a trezit. Și, iată, era un vis!

8. Dimineața, sufletul lui era tulburat. El a trimis și i-a chemat pe toți magii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraón le-a povestit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraón.

9. Atunci, mai-marele paharnicilor a luat cuvântul și i-a zis lui Faraón: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele.

10. Faraón se mâniase pe slujitorii lui și ne dăduse sub pază în casa comandantului gărzii pe mine și pe mai-marele pitarilor.

11. Am avut un vis, în aceeași noapte, eu și el. Am avut câte un vis, fiecare cu interpretarea lui.

12. Era acolo cu noi un tânăr evreu, un servitor al comandantului gărzii. I-am povestit și el ne-a interpretat visele. Fiecăruia i-a interpretat după visul lui.

13. Și cum ne-a interpretat el, așa a fost. Pe mine m-a pus iarăși în postul meu, iar pe el l-a spânzurat”.

14. Faraón a trimis și l-a chemat pe Iosíf. L-au scos în grabă din groapă. El s-a ras, și-a schimbat hainele și a venit la Faraón.

15. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Am visat un vis și nu este nimeni care să-l interpreteze; și am auzit zicându-se despre tine că, dacă auzi un vis, poți să-l interpretezi”.

16. Iosíf i-a răspuns lui Faraón: „Nu eu. Dumnezeu va da un răspuns spre binele lui Faraón”.

17. Faraón i-a zis lui Iosíf: „În visul meu, iată, stăteam pe malul Nílului!

18. Și, iată, din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la vedere și au început să pască printre trestii!

19. Și, iată, au ieșit după ele alte șapte vaci jigărite, foarte urâte la vedere și slabe la trup: n-am mai văzut așa de urâte ca ele în toată țara Egiptului.

20. Vacile slabe și urâte le-au mâncat pe cele șapte vaci dintâi, care erau grase.

21. Și au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoștea că intraseră în pântecele lor, căci înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca și la început. Și m-am trezit.

22. Am văzut în visul meu și, iată, șapte spice pline și frumoase creșteau dintr-un pai!

23. Și, iată, alte șapte spice seci, subțiri și arse de vântul de răsărit au crescut în urma lor!

24. Spicele subțiri le-au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să-mi facă cunoscut [înțelesul]”.

25. Iosíf i-a zis lui Faraón: „Visul lui Faraón este unul singur: Dumnezeu i-a făcut cunoscut lui Faraón ce are să facă.

26. Cele șapte vaci frumoase sunt șapte ani și cele șapte spice frumoase sunt șapte ani: visul este unul singur.

27. Cele șapte vaci slabe și urâte care s-au ridicat după ele sunt șapte ani; și cele șapte spice seci și arse de vântul de răsărit vor fi șapte ani de foamete.

28. Acesta este cuvântul pe care i l-am spus lui Faraón. Dumnezeu i-a arătat lui Faraón ce are să facă.

29. Iată, vin șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului!

30. Și vor veni după ei șapte ani de foamete și se va uita tot belșugul în țara Egiptului. Foametea va termina țara.

31. Nu se va mai cunoaște belșugul în țară din cauza acestei foamete care va urma, căci ea va fi foarte grea.

32. Și dacă visurile i s-au repetat lui Faraón de două ori, înseamnă că lucrul este hotărât din partea lui Dumnezeu și că Dumnezeu se va grăbi să-l împlinească.

33. Acum, Faraón să vadă un om priceput și înțelept și să-l pună peste țara Egiptului!

34. Faraón să facă și să pună supreveghetori în țară și să strângă a cincea parte din roadele pământului Egiptului în cei șapte ani de belșug!

35. Să adune toate alimentele din acești ani buni care au să vină; să înmagazineze grâu sub mâna lui Faraón; să păstreze alimentele în cetăți!

36. Produsele vor fi provizia țării pentru cei șapte ani de foamete care vor fi în țara Egiptului și țara nu va pieri de foamete”.

37. Cuvintele acestea au fost bune în ochii lui Faraón și în ochii tuturor slujitorilor lui.

38. Faraón a zis slujitorilor săi: „Vom putea oare să găsim un om ca acesta, cu duhul lui Dumnezeu în el?”.

39. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Fiindcă Dumnezeu ți-a făcut cunoscute toate acestea, nu este nimeni atât de priceput și înțelept ca tine.

40. Tu vei fi mai-mare peste casa mea și tot poporul meu va asculta de cuvântul tău. Numai cât privește tronul voi fi mai mare decât tine”.

41. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Uite, te-am pus peste toată țara Egiptului!”.

42. Faraón și-a scos inelul de la mână și l-a pus în mâna lui Iosíf; l-a îmbrăcat în haine din in subțire și i-a pus un lanț din aur la gât.

43. L-a urcat în al doilea car după el și strigau înaintea lui: „Înclinați-vă!”. Astfel l-a pus peste toată țara Egiptului.

44. Faraón i-a mai zis lui Iosíf: „Eu sunt Faraón. Fără tine, nimeni nu va putea ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului”.

45. Faraón i-a pus lui Iosíf numele Țaf-nàt-Panéah și i-a dat-o de soție pe Asenát, fiica lui Potí-Féra, preotul din On. Și Iosíf a ieșit [să viziteze] țara Egiptului.

46. Iosíf avea treizeci de ani când a stat în fața lui Faraón, regele Egiptului. Apoi a ieșit Iosíf dinaintea lui Faraón și a străbătut toată țara Egiptului.

47. În cei șapte ani de belșug, pământul a făcut [rod] din abundență.

48. [Iosíf] a adunat toate alimentele din cei șapte ani în țara Egiptului și le-a pus în cetăți, în fiecare cetate punând alimentele câmpiei dimprejur.

49. Iosíf a strâns foarte mult grâu, cât nisipul mării de mult, încât au încetat să-l mai măsoare, pentru că era fără număr.

50. Înainte să vină anii de foamete, lui Iosíf i s-au născut doi fii pe care i-a născut Asenát, fiica lui Potí-Féra, preotul din On.

51. Iosíf a pus întâiului născut numele Manáse, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate chinurile mele și toată casa tatălui meu”.

52. Celui de-al doilea i-a pus numele Efraím, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele”.

53. S-au terminat cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului.

54. Și au început să vină cei șapte ani de foamete, după cum spusese Iosíf. Și era foamete în toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine.

55. Când toată țara Egiptului a început să sufere de foame, poporul a strigat la Faraón [să-i] dea pâine. Faraónul a zis tuturor egipténilor: „Mergeți la Iosíf și, ce vă va spune el, aceea faceți!”.

56. Când foametea s-a întins în toată țara, Iosíf a deschis toate grânarele și vindea grâu egipténilor. Dar foametea devenea tot mai puternică în țara Egiptului.

57. Toate țările veneau în Egipt să cumpere grâu de la Iosíf, căci foametea devenea puternică pe tot pământul.