Geneza 45 BVA

1. Atunci Iosif nu s-a mai putut abține în prezența tuturor celor care erau acolo; și a dat următorul ordin: „Ieșiți toți de-aici (cu excepția acestora)!” Astfel, nimeni nu a mai rămas cu Iosif atunci când el li s-a prezentat fraților lui.

2. Și a plâns atât de tare, încât l-au auzit chiar și egiptenii din locuința faraonului.

3. Iosif le-a zis fraților lui: „Eu sunt! Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Dar frații lui au fost atât de surprinși, încât nu i-au putut răspunde.

4. Atunci Iosif le-a zis: „Apropiați-vă de mine!” Ei s-au apropiat; iar el le-a spus: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-ați vândut (celor care mergeau) în Egipt!

5. Acum, să nu vă întristați și nici nu regretați pentru că m-ați vândut (să ajung) aici; pentru că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă ajut să supraviețuiți.

6. Deși foametea durează de doi ani pe pământ, vor mai fi încă cinci ani în care nu se va semăna și nu se va secera.

7. Dumnezeu m-a trimis aici înaintea voastră pentru ca să vă salvez viața într-un mod spectaculos; și astfel să puteți avea urmași pe pământ.

8. Deci nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu! El m-a făcut tată pentru faraon! Eu sunt stăpânul curții lui și guvernator în tot Egiptul.

9. Duceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i că fiul lui – Iosif – îi zice: «Dumnezeu m-a făcut stăpân în tot Egiptul! Vino urgent la mine!

10. Vei locui în zona Goșen și vei fi lângă mine, atât tu, cât și copiii tăi, nepoții tăi, turmele, cirezile tale și tot ce îți aparține.

11. Voi îngriji de tine (să trăiești bine) acolo; pentru că mai sunt încă cinci ani de foamete. Și astfel, voi urmări să nu îți sărăcească familia din cauza diminuării averilor tale.»

12. Atât voi, cât și fratele meu Beniamin, constatați că eu (– Iosif –) sunt cel care vă vorbește.

13. Să povestiți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt; și să relatați tot ce ați văzut. Acum grăbiți-vă și aduceți-l pe tatăl meu aici!”

14. Apoi l-a îmbrățișat pe fratele lui numit Beniamin; și a plâns, în timp ce și Beniamin plângea pe umărul lui.

15. Iosif i-a sărutat pe toți frații lui și a plâns pe umerii lor. Apoi frații lui au vorbit cu el.

16. Când a auzit faraonul și slujitorii lui că au venit frații lui Iosif, s-au bucurat.

17. Faraonul i-a ordonat lui Iosif să le spună fraților lui astfel: „Încărcați-vă animalele (cu cereale) și întoarceți-vă în Canaan.

18. Luați-l pe tatăl vostru; și veniți la mine împreună cu familiile voastre. Eu vă voi oferi ce este mai bun în Egipt și veți mânca din cele mai bune recolte pe care le produce pământul (aici).”

19. El i-a mai dat (lui Iosif) următorul ordin: „Luați din Egipt niște care pentru transportul copiilor voștri și al soțiilor voastre. Luați-l împreună cu voi și pe tatăl vostru; și veniți.

20. Nu regretați faptul că veți abandona locuințele în care ați trăit până acum; pentru că în Egipt veți beneficia de tot ce este mai bun.”

21. Fiii lui Israel au făcut exact cum li s-a spus. În conformitate cu ordinele faraonului, Iosif le-a dat care și provizii pentru drum.

22. El a mai oferit câte un set complet de haine pentru fiecare dintre ei. Lui Beniamin i-a dat cinci seturi de haine și trei sute de șecheli de argint.

23. Pentru tatăl lui a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâu, cu pâine și cu provizii pentru drum.

24. Iosif a oferit fraților lui posibilitatea să plece. Când s-au despărțit, le-a zis: „Să nu vă certați pe drum!”

25. Ei au plecat din Egipt și s-au dus la tatăl lor numit Iacov, în Canaan.

26. Când au ajuns, i-au zis: „Iosif trăiește! Chiar el este guvernator în tot Egiptul!” Dar inima lui Iacov a rămas fără nicio reacție, pentru că nu îi credea…

27. Totuși, când i-au relatat tot ce le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese el ca să îl ducă, spiritul tatălui lor – Iacov – s-a înviorat.

28. Israel a zis: „Suficient! Iosif – fiul meu – încă trăiește! Mă voi duce să îl văd înainte de moarte!”