Geneza 46 BIV2014

1. La drum, Israel a pornit, Cu-al său avut. El s-a oprit Doar la Beer-Șeba și-a adus Jertfe, lui Dumnezeu. A pus Cortul apoi să i se-așeze, Dorind acolo să-nnopteze.

2. Domnul, la Iacov, a venit Și-ntr-o vedenie-a vorbit: „Iacove! Iacov!” „Iată-mă! – Răspunse el. „Ascultă-Mă:

3. Sunt Dumnezeul Cel pe care, Isac, al tău părinte-l are. Să nu te temi să te așez’ La Egipteni, căci Eu veghez, Și-un mare neam am să te fac Eu, Dumnezeul lui Isac!

4. Acolo am să fiu și Eu Și-am să te ocrotesc, mereu! Din țara ‘ceea, te voi scoate, Când vor fi-nfăptuite toate Câte ți-am spus. Iosif e cel Ce-ți va închide ochii. El Va sta cu tine” – Domnu-a spus.

5. Când s-a trezit, Iacov a pus, În carele ce le-a primit,

6. Tot ceea ce-a agonisit. Își strânse turmele din văi,

7. Și, însoțit de toți ai săi, Luă calea Egiptului, Grăbindu-se la fiul lui.

8. Iată numele fiilor Care-n Egipt, pe tatăl lor – Pe Iacov deci – l-au însoțit:

9. Ruben – întâiul zămislit – Fii, avu patru, și-i numi Enoh, Palu, Hețron, Carmi.

10. Fiii lui Simeon: din el, Întâi ieșit-a Iemuel; Urmă Iamin și Ohad, iar Apoi, Iachin și cu Țohar; Ultimul, Saul se năștea, Cari mamă Canaanită-avea.

11. Levi avut-a trei fii, cari Au fost Gherșon, Chehat, Merari.

12. Fiii lui Iuda: Er, Onan – Aceștia-n țara Canaan Muriră – Șela, Pereț și Zareh, în urma lor, sosi. Pereț, doi fii, a dobândit: Hețron, întâiul, s-a numit, Și-apoi Hamul a fost acel Cari se născuse după el.

13. Acum, fiii lui Isahar: Tola și Puva și Iov, iar Ultimul fiu a fost Șimron.

14. Iată fiii lui Zabulon, Cari trei copii avu și el: Sered, Elon și Iahleel.

15. Ăști fii, Lea i-a zămislit Lui Iacov, când au locuit La neamurile lui Avram, Aflate în Padan-Aram. Și, tot acolo, s-a născut Și Dina. Iacov a avut – De toți – copii, treizeci și trei.

16. Fiii lui Gad, șapte sunt ei: Primul născut e Țifion, Apoi Hagi, Șuni, Ețbon, Eri, Arodi și-n sfârșit, Areli-i ultimul venit.

17. Așer, pe-ntâiul său născut, Îl numi Imna. I-a avut Pe Ișva, Ișvi, Beria. Așer, și-o fată, mai avea: Acesteia, Serah, îi spuse. Urmași, și Beria avuse; Doi fii a dobândit și el: Pe Heber și pe Malchiel.

18. Pe-acești fii, Zilpa îi născuse – Roaba pe care o dăduse Laban, copilei sale, Leia. De toți, lui Iacov, roaba ‘ceea Îi dete șaisprezece fii.

19. Rahela avu doi copii: Pe Iosif și pe Beniamin.

20. Apoi pe Iosif, îl găsim La Egipteni. El căpătase Pe Efraim și pe Manase, În timpu-n care a șezut În al Egiptului ținut, În casele lui Faraon. Marele preot al lui On – Cari Poti-Fera s-a chemat – Fusese tatăl lui Asnat, A celei ce i-a fost soție.

21. Lui Beniamin, aveau să-i fie – Urmași – Bela, Becher, Așbel; Ghera venise după el, Naman, Ehi, Roș și Mupim; La urmă, Ard și cu Hupim.

22. Aceștia-s fii ai Rahelei. De toți, au fost copiii ei – Ca număr – paisprezece fii.

23. Urmează ai lui Dan copii: Hușim, al său fiu, se numea.

24. Neftali, mai mulți fii, avea: Iahțel, Guni, Iețer Șilem.

25. Știință despre ei avem, Că sunt ai Bilhei, roabă la Soața lui Iacov, Rahela; Șapte fii Bilha-a zămislit.

26. Cei ce cu Iacov au venit Și în Egipt s-au așezat – Fără să se fi numărat Nevestele, în rândul lor – Deci numărul bărbaților, Au fost, de toți, șaizeci și șase.

27. Când au venit ei, căpătase, Doi fii, și Iosif. Erau deci, În număr, toți, la șaptezeci, Cei ce cu Iacov au pornit, Când în Egipt s-a stabilit.

28. Iacov, pe Iuda, l-a chemat Și l-a trimis de l-a-nștiințat Pe Iosif, de a lor sosire.

29. Cum a primit această știre, Iosif, în față, le-a ieșit Și, în Gosen, i-a întâlnit. Apoi, în brațe, l-a luat, Pe Iacov, și l-a sărutat, Plângând mereu, pe gâtul lui.

30. Iacov îi zise fiului: „Acum, nu mai am nici un dor. Sunt fericit și pot să mor. Te văd, te-ascult cum îmi vorbești! Pot ca să mor, căci tu trăiești!”

31. Iosif a spus fraților lui: „Mă duc, căci Faraonului, Am să-i anunț venirea voastră. Am să îi spun: „În țara noastră, Sunt tatăl și cu frații mei. Din Canaan, au venit ei.

32. S-au ocupat de păstorit. Au vite, oi, boi, și-au venit Cu tot avutul lor, la noi.”

33. Când Faraon va zice: „Voi, Cu ce vă îndeletniciți?”

34. Atunci astfel să îi vorbiți: „De vite, noi ne-am ocupat, Din moși strămoși, neîncetat.” Dacă-n acest fel cuvântați, Voi, în Gosen, aveți să stați. Orice păstor e așezat Acolo. E considerat O urâciune-a fi păstor, În ochii Egiptenilor.”