Geneza 47 VBRC2020

1. Iosíf s-a dus și i-a făcut cunoscut lui Faraón și i-a spus: „Tatăl meu și frații mei, cu turmele lor, cu cirezile lor și cu tot ce au ei, au venit din țara Canaán; iată, sunt în ținutul Goșén”.

2. Din grupul fraților săi a luat cinci bărbați și i-a prezentat înaintea lui Faraón.

3. Faraón i-a întrebat pe frații lui: „Cu ce vă ocupați?”. Ei au răspuns lui Faraón: „Servitorii tăi sunt păstori la turmă, atât noi, cât și părinții noștri”.

4. I-au mai zis lui Faraón: „Noi am venit ca să locuim ca străini în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele servitorilor tăi, căci este o foamete grea în țara Canaán. Îngăduie, acum, servitorilor tăi să locuiască în ținutul Goșén!”.

5. Faraón i-a zis lui Iosíf: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

6. Țara Egiptului este înaintea ta; așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșén. Și, de cunoști printre ei oameni viteji, pune-i căpetenii peste turmele pe care le am!”.

7. Iosíf l-a adus pe Iacób, tatăl său, și l-a prezentat înaintea lui Faraón. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón.

8. Faraón l-a întrebat pe Iacób: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”.

9. Iacób i-a răspuns lui Faraón: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele și n-au ajuns zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor”.

10. Iacób l-a binecuvântat pe Faraón și a ieșit din fața lui Faraón.

11. Iosíf i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o proprietate în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ràmses, cum poruncise Faraón.

12. Iosíf s-a îngrijit de pâinea pentru tatăl său, pentru frații săi și pentru toată casa tatălui său, după numărul copiilor.

13. Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului și țara Canaán erau epuizate din pricina foametei.

14. Iosíf a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaán în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau și a dus argintul în casa lui Faraón.

15. Când s-a terminat argintul din țara Egiptului și din țara Canaán, toți egipténii au venit la Iosíf și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în fața ta? Căci s-a terminat argintul”.

16. Iosíf a zis: „Aduceți vitele voastre și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre dacă s-a terminat argintul”.

17. Și-au adus vitele la Iosíf și Iosíf le-a dat [pâine] în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și în schimbul măgarilor. În anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.

18. După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-a terminat argintul și că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele și pământurile noastre.

19. De ce să pierim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom deveni sclavi ai lui Faraón noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim și pentru ca pământul să nu fie devastat!”.

20. Iosíf a cumpărat pentru Faraón toate pământurile Egiptului; căci egipténii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că foametea era puternică. Și țara devenit a lui Faraón.

21. Cât despre popor, l-a făcut să treacă în cetăți, de la o margine la alta a hotarelor Egiptului.

22. Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o hotărâre de la Faraón pentru preoții care mâncau din ceea ce hotărâse Faraón să li se dea; de aceea ei nu și-au vândut pământurile.

23. Iosíf a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi și pământurile voastre pentru Faraón! Iată, aveți sămânță, ca să puteți semăna pământul!

24. La vremea recoltei, veți da a cincea parte lui Faraón; iar [celelalte] patru părți să fie în mâinile voastre ca sămânță pentru câmp, ca hrană pentru voi și pentru cei din casele voastre și ca hrană pentru copiii voștri”.

25. Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viața! Să aflăm har în ochii domnului nostru și vom deveni sclavi ai lui Faraón!”.

26. Din aceasta Iosíf a pus să fie o hotărâre care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraón; numai pământul preoților era al lor; nu devenise al lui Faraón.

27. Israél a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici și s-au înmulțit foarte mult.

28. Iacób a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; zilele lui Iacób, anii vieții sale, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani.

29. Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf și i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea și fă cu mine după bunăvoință și adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt!

30. Când mă voi culca împreună cu părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor!”. Și el a zis: „Voi face după cuvântul tău”.

31. El i-a zis: „Jură-mi!”. Și [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu fața pe căpătâiul patului.