Geneza 48 BTF2015

1. Și s-a întâmplat, după aceste lucruri, că i s-a spus lui Iosif: Iată, tatăl tău este bolnav; iar el a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase și Efraim.

2. Și i s-a spus lui Iacob, zicând: Iată, fiul tău, Iosif, vine la tine; și Israel s-a întărit și a șezut pe pat.

3. Și Iacob i-a spus lui Iosif: Dumnezeu cel Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în țara lui Canaan, și m-a binecuvântat.

4. Și mi-a spus: Iată, te voi face roditor și te voi înmulți și voi face din tine o mulțime de popoare; și voi da această țară seminței tale după tine ca stăpânire veșnică.

5. Și acum cei doi fii ai tăi, Efraim și Manase, care ți s-au născut în țara Egiptului înainte să vin la tine în Egipt, sunt ai mei; ca Ruben și Simeon, vor fi ai mei.

6. Și urmașii tăi, pe care îi naști după ei, vor fi ai tăi și vor fi chemați după numele fraților lor în moștenirea lor.

7. Și cât despre mine, când eu am venit din Padan, Rahela a murit lângă mine în țara lui Canaan, pe cale, pe când nu era decât o bucată de drum până să ajungem la Efrata; și eu am îngropat-o acolo, pe calea Efratei, care este Betleem.

8. Și Israel a privit pe fiii lui Iosif și a spus: Cine sunt aceștia?

9. Și Iosif a spus tatălui său: Ei sunt fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat în acest loc. Iar el a spus: Adu-i la mine, te rog și îi voi binecuvânta.

10. Acum ochii lui Israel erau slabi din cauza vârstei, așa că nu putea vedea. Și i-a adus aproape de el; și i-a sărutat și i-a îmbrățișat.

11. Și Israel i-a spus lui Iosif: Nu mă gândisem să văd fața ta; și, iată, Dumnezeu mi-a arătat de asemenea sămânța ta.

12. Și Iosif i-a scos dintre genunchii săi și s-a prosternat el însuși cu fața lui la pământ.

13. Și Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim în mâna sa dreaptă, spre mâna stângă a lui Israel, și pe Manase în mâna sa stângă, spre mâna dreaptă a lui Israel, și i-a apropiat de el.

14. Și Israel a întins mâna sa dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, și mâna sa stângă peste capul lui Manase, punând mâinile sale în mod voit astfel; fiindcă Manase era întâiul născut.

15. Și a binecuvântat pe Iosif și a spus: Dumnezeu, înaintea căruia părinții mei, Avraam și Isaac, au umblat, Dumnezeul care m-a hrănit cât a fost viața mea de lungă până în această zi,

16. Îngerul care m-a răscumpărat din tot răul, să binecuvânteze băieții; și numele meu să fie chemat peste ei și numele părinților mei, Avraam și Isaac; și ei să devină o mulțime în mijlocul pământului.

17. Și când Iosif a văzut că tatăl său a pus mâna sa dreaptă peste capul lui Efraim, aceasta nu i-a plăcut; și a apucat mâna tatălui său, să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18. Și Iosif a spus tatălui său: Nu așa tată, fiindcă acesta este întâiul născut; pune-ți mâna dreaptă pe capul lui.

19. Dar tatăl său a refuzat și a spus: Știu aceasta fiul meu, o știu, el de asemenea va deveni un popor și el de asemenea va fi mare; dar cu adevărat, fratele lui mai tânăr va fi mai mare decât el și sămânța lui va deveni o mulțime de națiuni.

20. Și i-a binecuvântat în acea zi, spunând: În tine Israel va binecuvânta, zicând: Dumnezeu să te facă pe tine ca pe Efraim și ca pe Manase; și a așezat pe Efraim înaintea lui Manase.

21. Și Israel i-a spus lui Iosif: Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu tine și te va aduce din nou în țara părinților tăi.

22. Mai mult, ți-am dat o porție mai mult decât fraților tăi, pe care i-am scos din mâna amoritului cu sabia mea și cu arcul meu.