Geneza 48 BVA

1. După toate aceste întâmplări, într-o zi i s-a spus lui Iosif: „Tatăl tău este bolnav.” Atunci Iosif a plecat (la el) împreună cu cei doi fii ai lui numiți Manase și Efraim.

2. Apoi i s-a spus lui Iacov: „Fiul tău numit Iosif, a venit la tine.” Atunci, folosind toate resursele fizice de care mai dispunea, el s-a ridicat și a stat pe pat.

3. Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul Omnipotent mi S-a revelat în localitatea Luz din Canaan. Acolo El m-a binecuvântat

4. și mi-a zis: «Te voi face să fii ‘fertil’ și îți voi înmulți urmașii. Te voi face să devii un mare grup de popoare; și voi oferi această țară urmașilor tăi ca pe o proprietate care va fi pentru totdeauna a lor.»”

5. „Acum, să știi că cei doi fii ai tăi care ți s-au născut în Egipt, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei, exact cum sunt considerați fii mei numiți Ruben și Simeon.

6. Fiii născuți după aceștia, vor fi ai tăi. În teritoriul pe care îl vor moșteni, numele lor va fi primul din tribul care se va dezvolta ulterior (din fiecare), la fel cum se va întâmpla cu ceilalți frați ai lor.

7. După ce m-am întors din Padan, înainte să ajungă la Efrata, Rahela a murit pe drum, în teritoriile numite Canaan. Am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică spre Betleem.”

8. Când i-a văzut Israel pe fiii lui Iosif, a întrebat: „Cine sunt aceștia?”

9. Iosif a răspuns: „Sunt fiii pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Iacov a zis: „Apropie-i de mine, să îi binecuvântez!”

10. Din cauza bătrâneții, simțul vederii lui Israel se diminuase. El nu mai vedea (bine) ca altădată. Iosif și-a apropiat pe cei doi fiii de el; iar Israel i-a sărutat și i-a îmbrățișat.

11. Apoi i-a zis lui Iosif: „Nu mi-am imaginat că te voi mai vedea. Dar Dumnezeu m-a ajutat să îți văd și copiii!”

12. Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui lui și s-a aplecat cu fața până la pământ.

13. Apoi i-a luat pe amândoi, punând pe Efraim la dreapta lui adică la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga lui adică la dreapta lui Israel. Și i-a apropiat astfel de el.

14. Dar Israel, încrucișându-și mâinile, a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic; apoi mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși acela era primul născut (în familia lui Iosif).

15. El l-a binecuvântat pe Iosif, zicând: „Dumnezeul în prezența căruia au umblat strămoșii mei – Avraam și Isaac –, Dumnezeul care a fost păstorul vieții mele până astăzi,

16. împreună cu Îngerul care m-a scăpat din fiecare dificultate, să îi binecuvânteze pe acești băieți! Ei să fie amintiți după numele meu și după numele strămoșilor mei – Avraam și Isaac – și să se înmulțească foarte mult pe pământ!”

17. Când a observat Iosif că tatăl lui și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut; și a luat mâna tatălui lui ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18. El i-a zis tatălui lui: „Nu așa, tată! Acesta este primul născut (în familia mea); pe capul lui pune-ți mâna dreaptă!”

19. Dar tatăl lui a refuzat și a răspuns: „Știu, fiule; știu! Și el va deveni un popor care va fi mare. Totuși fratele lui mai mic, (prin descendenți) va fi mai mare (ca număr) decât el; și urmașii lui vor ajunge să fie o mulțime de popoare!”

20. Israel i-a binecuvântat în acea zi, spunând: „Numele tău va fi folosit de urmașii lui Israel în formula de binecuvântare, când vor zice: «Dumnezeu să te facă (să devii) ca Efraim și ca Manase!»” Astfel, el l-a amintit pe Efraim înaintea lui Manase.

21. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara strămoșilor voștri.

22. Iar ție, pentru că ești superior fraților tăi, îți dau Șehemul pe care l-am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților!”