Geneza 50 BVA

1. Atunci Iosif s-a prăbușit peste tatăl lui, a plâns și l-a sărutat.

2. Apoi le-a ordonat medicilor care-i slujeau să îl îmbălsămeze pe tatăl lui numit Israel. Aceștia au făcut exact cum le-a cerut el.

3. Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile. Acesta era timpul în care se realiza ea (în Egipt). Iar egiptenii l-au jelit (pe Iacov) șaptezeci de zile.

4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor din administrația faraonului: „Dacă am fost agreat de voi, vorbiți-i faraonului (pentru mine) și spuneți-i:

5. «Tatăl meu mi-a cerut să jur că atunci când va muri, îl voi înmormânta în mormântul pe care și l-a săpat în Canaan. Deci permite-mi să mă duc să îmi înmormântez tatăl acolo. Apoi mă voi întoarce.»”

6. Faraonul a răspuns: „Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău exact cum te-a pus să juri că vei face!”

7. Iosif s-a dus să își înmormânteze tatăl; și împreună cu el au mers toți egiptenii care erau implicați în slujbe pentru faraon, consilierii lui și toți bătrânii țării.

8. Au mai participat (la înmormântare): familia lui Iosif, frații lui și familia (lărgită a) tatălui lui. Au rămas în Goșen doar copiii, turmele și cirezile lor.

9. Împreună cu Iosif s-au deplasat (în Canaan) care și călăreți, formând o mulțime foarte mare de oameni.

10. Când au ajuns la platforma lui Atad – aceea care este dincolo de Iordan –, au organizat acolo un mare bocet. Iosif a decis ca acel bocet pentru tatăl lui să dureze șapte zile.

11. Când locuitorii din Canaan au văzut acel bocet din platforma lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet între egipteni!” Așa se explică de ce acel loc a fost numit Abel-Mițraiim. El este dincolo de Iordan.

12. Astfel, fiii lui Iacov i-au respectat dorința, făcând exact cum le ordonase el.

13. Ei l-au dus în Canaan și l-au înmormântat în peștera care era pe terenul numit Mahpela, la estul localității Mamre. Acea peșteră fusese cumpărată de Avraam de la hititul Efron, împreună cu terenul din jurul ei, ca să le folosească pentru înmormântare.

14. După ce l-a înmormântat pe tatăl lui, Iosif s-a întors în Egipt împreună cu frații lui și cu toți cei care veniseră cu el ca să asiste la înmormântare.

15. Când frații lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, și-au imaginat că este posibil ca Iosif să îi urască și să se răzbune pentru tot răul pe care i l-au făcut.

16. În consecință, ei au trimis pe cineva să îi spună lui Iosif: „Să știi că înainte să moară, tatăl nostru ne-a ordonat să îți transmitem următorul mesaj:

17. «Iosif, te rog să ierți nedreptatea și păcatul fraților tăi. Da, ei ți-au făcut rău. Dar te rog să ierți faptele rele făcute de slujitorii Dumnezeului tatălui tău!»” Iosif a plâns când a auzit aceste cuvinte.

18. Frații lui au venit, s-au aplecat înaintea lui (până la pământ) și i-au zis: „Suntem sclavii tăi”.

19. Dar Iosif le-a răspuns: „Nu vă temeți! Sunt eu în locul lui Dumnezeu?

20. Chiar dacă voi ați dorit să îmi faceți rău, Dumnezeu a transformat răul în bine, ca să salveze astfel viața unui mare popor. Și exact acest lucru se întâmplă astăzi.

21. Deci să nu vă fie frică! Eu personal mă voi implica să vă asigur hrană pentru voi și pentru copiii voștri!” Apoi i-a încurajat și le-a vorbit cu bunătate.

22. Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia (lărgită a) tatălui lui. El a trăit o sută zece ani.

23. Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generație, iar copiii lui Machir care era fiul lui Manase, au fost născuți pe genunchii lui.

24. Apoi Iosif le-a zis „fraților” lui: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va ajuta și vă va duce din această țară în aceea pe care le-a promis-o cu jurământ lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.”

25. Iosif i-a pus pe urmașii lui Israel să jure, zicând: „Când Dumnezeu va acționa în favoarea voastră, să luați (cu voi) oasele mele de aici.”

26. Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un mormânt, în Egipt.