Geneza 8 BTF2015

1. Și Dumnezeu și-a adus aminte de Noe și de fiecare viețuitoare și de toate vitele care erau cu el în arcă; și Dumnezeu a făcut să treacă un vânt peste pământ și apele s-au retras;

2. De asemenea fântânile adâncului și ferestrele cerului au fost închise și ploaia din cer a fost oprită;

3. Și apele se retrăgeau de pe pământ continuu și după ce s-au sfârșit o sută cincizeci de zile, apele s-au împuținat.

4. Și arca s-a așezat în a șaptea lună, în a șaptesprezecea zi a lunii, pe munții Ararat.

5. Și apele au scăzut continuu până în luna a zecea: în luna a zecea, în prima zi a lunii, s-au văzut vârfurile munților.

6. Și s-a întâmplat, după ce s-au sfârșit patruzeci de zile, că Noe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse,

7. Și a trimis înainte un corb, care a ieșit și a mers încolo și încoace, până când au secat apele de pe pământ.

8. De asemenea a trimis de la el un porumbel, să vadă dacă apele s-au retras de pe fața pământului;

9. Dar porumbelul nu a găsit odihnă pentru talpa piciorului său și s-a întors la el în arcă, pentru că apele erau pe fața întregului pământ; atunci a întins mâna și l-a luat și l-a dus la el în arcă.

10. Și a mai stat alte șapte zile și din nou a trimis porumbelul afară din arcă;

11. Și porumbelul a venit la el seara și, iată, în ciocul lui era o frunză de măslin proaspăt ruptă, așa că Noe a cunoscut că apele s-au retras de pe pământ.

12. Și a mai stat alte șapte zile și a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

13. Și s-a întâmplat în anul șase sute și unu, în prima lună, în prima zi a lunii, apele au secat de pe pământ; și Noe a ridicat acoperișul arcei și a privit și, iată, fața pământului era uscată.

14. Și în a doua lună, în a douăzeci și șaptea zi a lunii, pământul a fost uscat.

15. Și Dumnezeu i-a vorbit lui Noe, spunând:

16. Ieși din arcă, tu și soția ta și fiii tăi și soțiile fiilor tăi cu tine.

17. Scoate împreună cu tine fiecare viețuitoare care este cu tine, a toată făptura, deopotrivă pasăre și vită și fiecare târâtoare care se târăște pe pământ, ca acestea să nască abundent pe pământ și să fie roditoare și să se înmulțească pe pământ.

18. Și Noe a ieșit și fiii lui și soția lui și soțiile fiilor lui cu el;

19. Fiecare fiară, fiecare târâtoare și fiecare pasăre și orice se târăște pe pământ, după felurile lor, au ieșit afară din arcă.

20. Și Noe a zidit un altar DOMNULUI și a luat din fiecare fiară curată și din fiecare pasăre curată și a adus ofrande arse pe altar.

21. Și DOMNUL a mirosit o aromă dulce și DOMNUL a spus în inima sa: Nu voi mai blestema din nou pământul vreodată din cauza omului, pentru că imaginația inimii omului este facere de rău din tinerețea lui, nici nu voi mai lovi din nou vreodată fiecare viețuitoare, așa cum am făcut.

22. Cât timp pământul rămâne, semănatul și seceratul și frig și arșiță și vară și iarnă și zi și noapte nu vor înceta.