Logo
🔍

Habacuc 1 BVA

1. Aceasta este profeția oferită prin revelație (divină) profetului Habacuc.

2. (El spusese:) „Doamne, până când trebuie să strig spre Tine fără să mă asculți? Eu Te invoc și Îți spun despre violența pe care o constat, dar Tu nu intervii să salvezi!

3. De ce mă lași să asist la gravele păcate care se fac și să privesc nedreptatea? Sunt martorul distrugerii și al violenței care se întâmplă! Există certuri și apare nemulțumirea…

4. Astfel, legea nu își mai produce efectul și dreptatea nu (poate) învinge! Omul corect este permanent asaltat de cel rău și în final se pronunță o judecată nedreaptă!”

5. „Priviți printre (celelalte) națiuni ca să remarcați ceva care trebuie să vă uimească și să vă sperie; pentru că în timpul vostru voi face un lucru pe care l-ați considera incredibil dacă vi l-ar relata (acum) cineva!

6. Vreau să spun că voi oferi autoritate babilonienilor – acelui popor care acționează fără milă și cu (mare) violență. El merge și invadează marile teritorii ale țărilor lumii ca să devină proprietarul locurilor care nu sunt (încă) ale lui.

7. Oamenii acestui popor sunt fioroși. Își fac singuri legi și își promovează propria lor dreptate.

8. Caii lor se deplasează mai rapid decât leoparzii și sunt mai ageri decât lupii care atacă seara. Cei care îi călăresc, vin pe ei în galop de la mari distanțe și se deplasează cu viteza vulturului când își atacă prada pe care urmează să o mănânce.

9. Tot acest popor vine doar ca să jefuiască. Ei urmăresc cu lăcomie să își extindă teritoriile și fac un mare număr de prizonieri. Cei luați de ei în captivitate sunt forte mulți – ca particulele care formează nisipul…

10. Acești invadatori ridiculizează regii (oricărei națiuni); și niciun conducător nu este o dificultate pentru ei. Râd de toate fortificațiile națiunilor; pentru că pun pământ în jurul lor și le cuceresc astfel foarte ușor!

11. Apoi atitudinea lor se schimbă la fel ca vântul. Comit nedreptăți și devin astfel vinovați; pentru că ajung să își facă zeu din propria lor forță.”

12. „Doamne, oare nu ești Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care ești Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale.

13. Ochii Tăi sunt atât de puri, încât nu pot să privească răul; și nu poți tolera ce este greșit! Oare ce Te face să privești tăcând la cei care promovează viclenia ca stil de viață? Cel rău «îl înghite» pe acela care este mai bun decât el!

14. Te vei comporta Tu cu omul exact cum procedezi cu peștii din mare sau cu reptilele de pe pământ care nu au stăpân?

15. Oamenii scot peștele cu undița și îl prind în plasele lor de pescuit. Această realizare îi face să fie bucuroși;

16. și ea explică faptul că ei aduc ofrande plaselor de pescuit. Ard tămâie în cinstea năvodului lor. Ei își manifestă astfel recunoștința față de aceste lucruri care le produc venituri și hrană din abundență.

17. Dar oare acest fapt le dă dreptul să își tot umple plasele cu «pești» și să distrugă fără milă popoarele?”

»