Habacuc 1 NTR
1. Rostirea care i-a fost descoperită profetului Habacuc.
2. ‒ Până când, Doamne, voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violență!“ și Tu nu vei salva?
3. De ce mă faci să privesc nelegiuirea și Te uiți la necaz? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.
4. De aceea Legea este fără putere și dreptatea nu se arată niciodată. Căci cel rău îl învinge pe cel drept și, astfel, dreptatea este pervertită.
5. ‒ Uitați-vă printre națiuni și priviți! Mirați-vă! Uimiți-vă! Căci în zilele voastre fac o lucrare pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!
6. Iată, îi voi ridica pe caldeeni, acel neam crud și năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuințe care nu sunt ale lui!
7. El este îngrozitor și de temut; își are propria lege și nu recunoaște nicio altă autoritate!
8. Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii și mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreții lui se avântă, călăreții lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;
9. toți vin pentru violență. Privirile lui sunt ațintite tot înainte și adună captivi ca nisipul de mulți.
10. Își bate joc de regi și-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificație, căci face o rampă de pământ lângă ea și o cucerește.
A doua plângere a profetului11. Apoi trece ca vântul și merge mai departe. El se face astfel vinovat, puterea sa fiind dumnezeul lui.
12. ‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata! Stânca mea, Tu ai decis ca el să pedepsească!
13. Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce Te uiți la cei necredincioși și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?
14. L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea vietății din mare care nu are stăpân.
15. El îi scoate pe toți cu undița, îi adună cu mreaja lui, îi strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește.
16. De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență!
17. Va continua el oare să-și golească mreaja și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic?