Habacuc 3 NTR

1. Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot.

2. ‒ Doamne, am auzit de faima Ta! Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă! Însuflețește-o de-a lungul anilor! Fă-o cunoscută în cursul anilor! Dar, la mânie, adu-Ți aminte să arăți îndurare!

3. Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah Splendoarea Lui acoperă cerurile, iar lauda Lui umple pământul.

4. Strălucirea Lui este ca lumina și din mâna Lui ies raze; acolo Îi este ascunsă puterea.

5. Înaintea Lui merge molima, iar flacăra calcă pe urmele Sale.

6. El Se oprește și cutremură pământul; Se uită și face națiunile să tremure. Munții cei trainici se sfărâmă, iar dealurile cele vechi se pleacă. Cărările Lui sunt veșnice.

7. Am văzut corturile lui Cușan în necaz și colibele țării lui Midian tremurând.

8. S-a înfuriat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se arată mânia Ta? Împotriva mării s-a dezlănțuit furia Ta, când ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carele Tale victorioase?

9. Arcul Îți este dezvelit în întregime; jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt. Selah Tu despici pământul prin râuri.

10. Când munții Te-au văzut, s-au cutremurat. Potopul de ape s-a revărsat, adâncul și-a făcut auzit glasul; el își ridică mâinile în sus.

11. Soarele și luna s-au oprit în înălțimi la sclipirea săgeților Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.

12. Tu străbați pământul cu indignare și treieri națiunile cu mânie.

13. Ai ieșit ca să-Ți eliberezi poporul, ca să-l salvezi pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății, l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Selah

14. Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile-i săgeți, când s-au dezlănțuit ca o furtună să ne împrăștie! Bucuria lor a fost ca și cum l-ar fi devorat pe sărac în ascunzătoare.

15. Tu pășești pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari.

16. Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase și mi-au tremurat genunchii! Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.

17. Chiar dacă smochinul nu înflorește și în vii nu mai este rod, chiar dacă lipsește rodul din măslin și câmpurile nu mai dau hrană, chiar dacă turma din staul este nimicită și nu mai sunt vite în grajduri,

18. eu tot mă voi bucura în Domnul și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!

19. Stăpânul Domn este puterea mea! El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă face să pășesc pe înălțimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.