Evrei 11 BVA

1. Credința este certitudinea pe care o ai cu privire la lucrurile sperate și o convingere fermă față de acele lucruri pe care (încă) nu le vezi (realizate).

2. Așa au trăit oamenii din trecut care au avut o bună reputație.

3. Datorită credinței, noi înțelegem că întregul Univers a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu. Deci (putem accepta astfel că) tot ce se vede, a fost făcut din lucruri care nu se văd.

4. Credința este explicația faptului că Abel a oferit lui Dumnezeu un sacrificiu mai bun decât al lui Cain. Și datorită credinței lui, Abel a fost declarat corect atunci când Dumnezeu i-a acceptat acel sacrificiu. Deși el a murit, credința lui continuă să ne vorbească.

5. Pentru că Enoh a avut credință, a fost luat de pe pământ fără să mai moară; și nu a mai fost găsit, pentru că îl luase Dumnezeu la El. Dar înainte de a-l lua, Dumnezeu afirmase că agreează felul în care trăiește Enoh.

6. De fapt, dacă nu avem credință, este imposibil să Îi placă lui Dumnezeu de noi. Și cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El există și că îi recompensează pe cei care Îl caută.

7. Noe și-a demonstrat credința atunci când Dumnezeu îl informase despre lucruri care se vor întâmpla. Deși el încă nu putea să le vadă, a construit o corabie ca să își salveze familia. Decizia lui a fost proba pentru condamnarea lumii; și în același timp, el a devenit unul dintre oamenii care moștenesc dreptatea datorită credinței lor.

8. Atunci când Avraam a fost chemat să plece într-un loc unde urma să devină proprietar, el a plecat fără să știe exact unde se ducea. Și astfel și-a demonstrat credința prin ascultare.

9. Credința pe care a avut-o, l-a ajutat să vină în țara promisă, deși el a trăit în ea ca străin. A locuit în corturi, la fel ca Isaac și ca Iacov care erau moștenitorii promisiunii (făcute lui).

10. El a putut să facă acest lucru, pentru că aștepta (să ajungă în) orașul cu fundații foarte solide, al cărui Arhitect și Constructor este Dumnezeu.

11. Pentru că a avut credință, el L-a considerat demn de încredere pe Cel care îi făcuse promisiunea. Și astfel, Avraam a putut să aibă copii chiar dacă era prea bătrân, iar Sara nu putea să rămână însărcinată.

12. În consecință, dintr-un singur om care se apropia de sfârșitul vieții lui pe pământ, au venit în existență atât de mulți descendenți, încât se pot asemăna ca număr cu stelele de pe cer și cu nisipul de la malul mării.

13. Toți aceștia și-au păstrat credința până au murit, deși în timpul vieții lor de pe pământ nu au primit acele lucruri promise. Ei doar le-au văzut (prin credință) și le-au salutat de la distanță, afirmând că aici sunt ca niște străini și că existența lor pe pământ este temporară.

14. Cei care vorbeau astfel, demonstrau că încă sunt în căutarea unei patrii.

15. Dacă s-ar fi referit la aceea din care plecaseră, ar fi avut posibilitatea să se întoarcă în ea.

16. Dar de fapt, ei doreau o patrie mai bună, adică un oraș ceresc. Iar Dumnezeu le-a pregătit un asemenea loc; și Lui nu Îi este rușine să fie numit Dumnezeul lor.

17. Având credință, Avraam a acceptat să îl sacrifice pe Isaac, atunci când Dumnezeu i-a cerut acest lucru ca test.

18. Deși Dumnezeu îi promisese că urmașii lui vor proveni din Isaac, Avraam a fost gata să îl sacrifice pe (acesta care era) unicul lui fiu.

19. El s-a gândit că Dumnezeu ar fi putut să îi învie fiul. Și de fapt, el l-a primit înapoi pe Isaac ca și cum ar fi înviat.

20. Când Isaac a oferit binecuvântarea lui Iacov și lui Esau vorbindu-le despre viitorul lor, el a făcut-o prin credință.

21. Tot prin credință a binecuvântat și Iacov pe fiecare dintre fiii lui Iosif, închinându-se sprijinit de bastonul lui.

22. Apoi Iosif, când era la sfârșitul vieții lui, a demonstrat că are și el credință, vorbind despre exodul poporului Israel din Egipt și dând instrucțiuni cu privire la înmormântarea lui.

23. Pentru că aveau credință, părinții lui Moise l-au ascuns în timpul primelor trei luni după nașterea lui, văzând că este un copil frumos. Astfel, lor nu le-a fost frică să încalce ordinul faraonului.

24. Când a crescut, acest Moise a avut aceeași credință care l-a făcut să refuze titlul de „Fiul fiicei faraonului”.

25. În locul bucuriei pe care o produc temporar plăcerile păcatului, el a ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu.

26. Privind spre recompensă, Moise a considerat că a fi ridiculizat pentru Cristos valorează mai mult decât bogățiile Egiptului.

27. El a demonstrat credință atunci când a plecat din Egipt fără să îi fie frică de mânia faraonului; și nu și-a schimbat decizia, ci a procedat ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care nu poate fi văzut (fizic).

28. Având credință, Moise a inițiat sărbătoarea numită Paște, stropind sângele (mielului) pentru ca îngerul morții să nu îi omoare pe primii născuți din familiile lor.

29. Tot prin credință au trecut ei prin Marea Roșie ca și când ar fi mers pe un teren uscat. Dar atunci când egiptenii au încercat să o traverseze și ei, au fost înecați.

30. Credința a făcut să cadă zidurile Ierihonului după șapte zile în care au fost înconjurate.

31. Prin credință a supraviețuit și prostituata Rahav. Pentru că a primit și a găzduit în casa ei pe spionii evreilor, ea a fost protejată atunci când au fost omorâți oamenii necredincioși.

32. Desigur, acum nu îmi permite timpul; dar aș putea să vorbesc și mai mult dacă aș analiza alte cazuri, cum ar fi: Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel și (alți) profeți.

33. Ei au cucerit regate și au administrat dreptatea prin credință, obținând ce li se promisese. Unii au închis gurile leilor.

34. Alții au anulat efectul focului și nu au fost afectați de loviturile date cu tăișul sabiei. Deși erau oameni obișnuiți, prin credință ei au devenit o mare forță în lupte și au alungat astfel armatele dușmanilor.

35. Femeile și-au primit înapoi înviați pe cei care făceau parte din familiile lor. Totuși, unii care au fost torturați, au refuzat să accepte eliberarea, pentru că doreau să obțină o înviere mai bună.

36. Alții au fost ridiculizați, bătuți, legați cu lanțuri și băgați în închisoare.

37. Au fost omorâți cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul și omorâți cu sabia. Au supraviețuit în sărăcie; și din cauza persecuțiilor, au fost obligați să trăiască fără domiciliu stabil și să umble îmbrăcați cu piei de oi și de capre…

38. Aceștia, de care lumea nu era demnă, au rătăcit prin deșert și prin munți, dormind în peșteri și prin gropi făcute în pământ.

39. Toți au fost apreciați pentru credința pe care au avut-o; și totuși ei (încă) nu au primit ce le promisese Dumnezeu,

40. pentru că El concepuse un plan mai bun pentru noi; și dorea ca ei să fie făcuți perfecți (doar) împreună cu noi.