Evrei 4 BVA

1. Promisiunea lui Dumnezeu care ne asigură că se poate intra în odihna Lui, este încă valabilă. Deci să fiți atenți, pentru ca niciunul dintre voi să nu constate prea târziu că nu a beneficiat de ea.

2. Aceeași Veste Bună proclamată nouă, le-a fost prezentată și lor. Totuși, mesajul ei nu le-a fost util, pentru că aceia nu au avut credință.

3. Dar noi suntem cei care am crezut; și astfel intrăm în acea odihnă despre care vorbise Dumnezeu atunci când a spus: „Atât de mult M-au mâniat, încât am jurat că nu vor intra niciodată în odihna Mea!” Deși Dumnezeu a vorbit astfel, El nu S-a referit la (repausul de după) lucrările Lui care fuseseră deja terminate încă de la crearea lumii.

4. Într-un text al Scripturilor, despre ziua a șaptea există următoarea precizare: „În a șaptea zi, după ce Și-a terminat toate lucrările, Dumnezeu S-a odihnit.”

5. Iar în textul despre care am vorbit, se spune: „Nu vor intra niciodată în odihna Mea.”

6. Din cauza neascultării lor, cei care au primit la început vestea bună, nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Totuși, sunt alți oameni care vor intra în această odihnă.

7. În acest scop, Dumnezeu stabilește încă o zi (ca termen), zicând „Astăzi!”. Așa cum deja am precizat, despre această zi El a vorbit mai târziu prin intermediul lui David, zicând: „Dacă Îi auziți astăzi vocea (lui Dumnezeu), nu vă împietriți inimile!”

8. Dacă Iosua le-ar fi oferit (evreilor) acea odihnă, Dumnezeu nu ar mai fi vorbit apoi despre o altă zi.

9. Deci, pentru poporul lui Dumnezeu, rămâne (valabilă) oferta unei zile de odihnă asemănătoare cu cea de Sabat.

10. Cel care „intră” în odihna lui Dumnezeu, se va odihni exact ca El – după ce își va fi terminat lucrarea.

11. Deci să facem orice efort pentru a beneficia (în final) de această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă (pe drum) urmând același exemplu de neascultare.

12. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și acționează. El taie mai bine decât o sabie cu două tăișuri, despărțind sufletul de spirit și oasele de măduva lor… Acest Cuvânt evaluează gândurile și intențiile noastre.

13. Nimic nu este ascuns privirii lui Dumnezeu. Tot ce se întâmplă, este cunoscut Celui în fața Căruia vom fi direct responsabili pentru faptele noastre.

14. Pentru că în persoana lui Isus – Fiul lui Dumnezeu – avem un Mare Preot care a ajuns în cer, să păstrăm cu fermitate credința despre care vorbim.

15. Noi nu avem un Mare Preot incapabil să ne înțeleagă punctele noastre slabe; ci Unul care a experimentat ca noi toate categoriile de ispite, dar care nu a păcătuit niciodată.

16. Deci să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să fim beneficiarii milei și ai harului care ne va oferi ajutor atunci când vom avea nevoie de el.