Evrei 4 VBRC2020
1. Deci să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus!
2. Căci și noi am primit vestea cea bună ca și ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credință cu cei care au ascultat.
3. De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, așa cum s-a zis: „Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”, chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii.
4. Căci despre ziua a șaptea s-a spus undeva astfel: „Și s-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrările sale”.
5. Și iarăși, în același loc: „Nu vor intra în odihna mea”.
6. Așadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării,
7. stabilește din nou o zi, „astăzi”, spunând prin Davíd, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veți auzi glasul lui, nu vă împietriți inimile!”.
8. Deci dacă Iósue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit după acestea despre o altă zi.
9. Așadar, rămâne o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu,
10. pentru că cine intră în odihna lui se odihnește și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu, de ale sale.
Puterea cuvântului lui Dumnezeu11. Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare!
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei și judecă sentimentele și gândurile inimii.
Isus este marele preot13. Și nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii aceluia în fața căruia [vom da] cont.
14. Având, așadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea [credinței]!
15. Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat.
16. Așadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare și să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!