Evrei 4 VDCL

1. Deci fiindcă rămâne încă o făgăduință spre a intra în odihna lui, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă.

2. Căci în adevăr și noi am avut o veste bună propovăduită nouă ca și ei; dar lor cuvântul care a fost auzit nu le‐a folosit, fiindcă n‐a fost amestecat cu credință la cei ce au auzit.

3. Căci noi cei ce am crezut intrăm în acea odihnă, după cum a zis: Cum am jurat în mânia mea: de vor intra ei în odihna mea! deși lucrările erau făcute de la întemeierea lumii.

4. Căci despre ziua a șaptea a zis undeva astfel: Și Dumnezeu s‐a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui.

5. Și iarăși în acest loc: De vor intra ei în odihna mea!

6. Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii în ea, și cei mai dinainte care au avut propovăduită vestea bună n‐au intrat din pricina neascultării,

7. El hotărăște iar o zi anumită: „Astăzi”, zicând în David după atâta vreme, cum s‐a spus mai înainte: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile.

8. Căci dacă Iosua le‐ar fi dat odihnă, n‐ar fi vorbit el după acestea de altă zi.

9. Deci dar rămâne încă o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

10. Căci cine a intrat în odihnă lui, acela s‐a și odihnit de lucrările sale, ca Dumnezeu de ale lui.

11. Să ne sârguim dar ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.

12. Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunzând până la despărțirea sufletului și duhului, încheieturilor și măduvei și judecă cugetele și gândurile inimii.

13. Și nicio făptură nu este nearătată înaintea lui: ci toate sunt goale și dezvelite înaintea ochilor celui cu care avem a face.

14. Având deci un mare preot care a ștrăbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem bine mărturisirea.

15. Căci n‐avem un mare preot care nu poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate asemenea nouă, dar fără păcat.

16. Deci să ne apropiem cu îndrăzneală de scaunul de domnie al harului, ca să luăm milă și să aflăm har spre ajutor la vreme de nevoie.