Evrei 9 BVA

1. Primul „legământ” conținea reguli referitoare la închinare și stabilea cum trebuie să fie locul unde se practica ea.

2. Acel loc de închinare era delimitat de un cort (special). În prima parte a lui – numită Locul Sfânt – erau următoarele obiecte („de cult”): suportul cu sursele de lumină, masa și (pe ea) pâinile oferite pentru Dumnezeu.

3. Dincolo de perdeaua care delimita această parte a cortului, exista Locul numit Foarte Sfânt.

4. Acolo erau: altarul de aur pe care se ardea tămâia și „Cufărul Legământului” acoperit total cu aur. În acest „Cufăr” erau următoarele obiecte: un vas din aur în care era mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele pe care fusese scris „legământul”.

5. Deasupra (capacului Cufărului) erau heruvimii care simbolizau gloria divină. Ei acopereau cu umbra lor locul unde se achitau (cu sânge) păcatele. Totuși, acum nu ne putem permite să vorbim detaliat despre toate acestea.

6. După ce aceste lucruri au format sistemul (ceremonial) evreiesc de închinare, preoții intră de-atunci (zilnic) ca să își facă slujba numai în prima parte a cortului.

7. Dar în a doua parte a lui intră numai marele preot, o singură dată pe an – și nu se duce acolo fără sânge. El oferă acel sânge înaintea lui Dumnezeu, pentru păcatele lui și apoi pentru ale oamenilor din popor care au păcătuit inconștient.

8. Atât timp cât exista acest regulament al primului cort, Spiritul Sfânt arăta că accesul în Locul Foarte Sfânt nu era permis (oricui).

9. Aceste lucruri sunt un simbol pentru ce se întâmplă acum, când darurile și sacrificarea animalelor nu oferă închinătorului o conștiință perfect curată.

10. Acele reguli au fost doar niște reglementări cu privire la lucruri materiale; și se refereau la: mâncare, băutură, și spălări ceremoniale. Toate acestea au existat până la apariția unui Nou Regulament.

11. Acum, el prevede acele lucruri superioare pe care le anticipase (cel vechi). Iar Cristos a venit ca Mare Preot slujind într-un Cort superior primului și care este perfect, pentru că el nu este construit de mâna omului și nu aparține acestei creații.

12. Când El a intrat în acel Loc Foarte Sfânt odată pentru totdeauna, nu a adus acolo sânge de țapi sau de viței, ci propriul Său sânge. Astfel, El a obținut pentru noi o achitare eternă a păcatului.

13. Dacă atât sângele țapilor și al taurilor cât și cenușa de la o vacă (arsă) produceau „sfințirea” exterioară a oamenilor,

14. sângele lui Cristos poate să ne curețe conștiința de faptele care conduc la moarte. El, cu ajutorul eternului Spirit (Sfânt), S-a oferit pe Sine lui Dumnezeu ca sacrificiu perfect; și fiind astfel curățați, ne putem închina Dumnezeului care este viu.

15. Cristos este Cel prin care ne-a fost adus un „Legământ” nou. El a murit ca să elibereze pe oameni de vina pentru greșelile făcute în perioada primului „legământ”. Moartea Lui a făcut astfel posibilă primirea moștenirii eterne pe care o promisese Dumnezeu. Și acum, de aceasta beneficiază toți cei care sunt chemați de Dumnezeu.

16. Existența unui testament vorbește despre cineva care urmează să moară.

17. Dacă el încă mai trăiește, testamentul nu este util, pentru că lucrurile scrise în el se aplică numai din momentul morții celui care l-a făcut.

18. Astfel, nici chiar primul „legământ” nu a fost ratificat fără sânge.

19. După ce Moise a prezentat evreilor fiecare poruncă a legii, a luat sânge de viței și de țapi, apă, lână roșie și isop, cu care a stropit apoi acel sul (de carte) și pe tot poporul.

20. El a spus atunci următoarele cuvinte: „Acesta este sângele care ratifică «legământul» pe care Dumnezeu v-a poruncit să îl respectați.”

21. Tot atunci, el a stropit cu sânge cortul și obiectele din el destinate închinării.

22. De fapt, conform legii (mozaice), aproape orice lucru este „curățat” cu sânge. Iar fără vărsare de sânge, nu este posibilă iertarea.

23. Aceste lucruri (de pe pământ) sunt doar imitații ale celor care există în cer. Dacă a fost necesar ca reproducerea să fie astfel „curățată”, atunci și originalul din cer trebuia să fie purificat prin sacrificii superioare celor de pe pământ.

24. Cristos nu a intrat într-o copie a locului sfânt construit de mâini omenești; ci (chiar) în cer, pentru a Se prezenta acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu.

25. El nu S-a dus acolo ca să Se prezinte de mai multe ori ca sacrificiu, cum face marele preot care intră în acel loc special odată pe an, deși el nu vine acolo cu propriul lui sânge.

26. Dacă și Cristos ar fi făcut la fel, ar fi trebuit să Se sacrifice de mai multe ori până acum, începând din momentul creării lumii… Dar El Și-a făcut apariția acum o singură dată, la sfârșitul vremurilor, ca să elimine păcatul prin sacrificiul Său.

27. Oamenilor le este destinat să moară o singură dată. Apoi urmează judecata.

28. În mod asemănător, după ce a fost sacrificat o singură dată pentru a purta păcatele multor oameni, Cristos va reveni; dar nu pentru a mai plăti pentru păcate, ci ca să salveze pe cei care Îl așteaptă.