Evrei 9 VBRC2020

1. Într-adevăr, și prima [alianță] avea rituri ale cultului și un sanctuar pământesc.

2. Căci a fost construit cortul; primul, în care erau candelabrul și masa cu pâinile punerii înainte, este numit Sfânta;

3. după a doua catapeteasmă, era cortul numit Sfânta Sfintelor,

4. care avea altarul de aur pentru tămâiere, arca alianței acoperită peste tot cu aur, în care se afla un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaròn ce înfrunzise și tablele alianței.

5. Deasupra lui erau heruvimii gloriei care umbreau capacul ispășirii, despre care nu este acum [cazul] să vorbim separat.

6. Fiind acestea astfel pregătite, preoții care împlinesc cultul intră mereu în cortul cel dintâi.

7. Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului.

8. Duhul Sfânt revelează astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort.

9. Aceasta este o parabolă pentru timpul de față, după care darurile și jertfele care se aduc nu pot desăvârși conștiința celui care aduce cult.

10. Acestea sunt doar rituri trupești cu privire la mâncăruri, la băuturi și la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.

11. Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort mai mare și desăvârșit, care nu este făcut de mână [de om], adică nu este din această lume,

12. a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veșnică.

13. Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați îi sfințește spre curăția trupului,

14. cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu.

15. Și de aceea el este mijlocitorul unei alianțe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greșelile din timpul primei alianțe, cei chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice.

16. De fapt, unde este un testament, este necesar să fie dovedită moartea celui ce a făcut [testamentul].

17. Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nicio putere cât timp trăiește cel ce l-a făcut.

18. De aceea, nici prima [alianță] nu a fost inaugurată fără sânge.

19. Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în fața poporului, Moise a luat sângele vițeilor și al țapilor, împreună cu apă, lână roșie și isop și a stropit însăși cartea și tot poporul,

20. spunând: „Acestaeste sângele alianței pe care Dumnezeu a prescris-opentru voi”.

21. Și tot la fel a stropit cu sânge cortul și toate vasele de cult.

22. De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge și fără vărsare de sânge nu există iertare.

23. Deci, dacă era necesar ca exemplele realităților cerești să fie purificate astfel, înseși realitățile cerești trebuie să fie purificate prin jertfe mai bune decât acestea.

24. Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână [de om], prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feței lui Dumnezeu în favoarea noastră,

25. și nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, așa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an cu sângele altcuiva,

26. căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui.

27. Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata,

28. tot la fel și Cristos, după ce s-a oferit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulți, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl așteaptă.