Osea 11 BIV2014
1. „Când era tânăr Israel, Eu îl iubisem mult, pe el Și din Egipt, atuncea, Eu Chematu-l-am pe fiul Meu.
2. Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.
3. Să meargă, Eu l-am învățat Pe Efraim; l-am ridicat În brațe, dar nu au văzut Că sănătos Eu l-am făcut.
4. I-am tras cu funii pământești – Cu legături ce-s omenești – I-am tras cu frânghia pe care Numai iubirea o mai are, Iar pentru ei M-am arătat A fi Cel cari le-a ridicat Jugul cel greu ce l-au avut, Pe cari în gură l-au ținut. Asupra lor M-am aplecat Și de mâncare Eu le-am dat.
5. La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine.
6. Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.
7. Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.
8. Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.
9. Iată că nu am să-ți fac ție, După aprinsa Mea mânie. Pe Efraim, nu-l zdrobesc Eu, Pentru că Eu sunt Dumnezeu Și nicidecum un om. Eu sânt – În mijlocul tău – al tău Sfânt Și nu am să Mă repezesc Asupră-ți, să te prăpădesc.
10. Apoi, pe Domnul, tot mereu, Îl vor urma, ca pe un leu Care răcnește. Dar când El O să răcnească-n acest fel, Vor alerga, cutremurați, Copiii, în apus, aflați.
11. Cei ce-n Egipt se află stând Au să alerge, tremurând, Ca și o pasăre în zbor. Din al Asirienilor Ținut, ieși-vor – bunăoară – Precum o pasăre ce zboară. În ale lor case, apoi, Să se așeze, face-voi” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
12. „Tot Efraimul – bunăoară – Doar cu minciuni mă înconjoară, Iar cu-nșelătorii, la fel, Mă împresoară Israel. Cât despre Iuda, iată-l dar, Precum că e tot un hoinar, Față de Domnul Dumnezeu Cel sfânt și credincios, mereu.”