Osea 5 BIV2014
1. „Preoți, să ascultați și voi! S-asculte Israel apoi! Pleacă-ți urechea, de îndat’, Și tu, casă de împărat! Amenințați sunteți voi – iată – Acum, de dreapta judecată, Căci voi, la Mițpa, ați făcut O cursă iar, cum am văzut, Un laț ați împletit și, sus, Chiar pe Tabor apoi l-ați pus.
2. Necredincioșii se afundă În a nelegiuirii undă. Dar grijă am să dovedesc, Pe toți ca să îi pedepsesc!
3. Îl știu pe Efraim. La fel, Nu Mi-e ascuns nici Israel. Tu, Efraime, negreșit, Prea bine știu că ai curvit, Iar Israelul s-a spurcat.
4. Faptele lor nu i-au lăsat Să vină la Cel cari, mereu, Este al lor sfânt Dumnezeu. Duh de curvie e aflat În a lor inimă-așezat Și nu cunosc pe Domnul lor, Cari îi e Domn, ăstui popor!
5. Mândria Israelului, Martoră, împotriva lui, Are să fie. Israel, Precum și Efraim, la fel, Doar prin nelegiuirea lor, Nemărginită, cădea-vor. Și Iuda, de asemenea, Cu ei alături va cădea.
6. Vor merge cu ale lor oi Și cu cirezile de boi, Să-L caute pe Domnul lor, Dar Domnul, de al Său popor, S-a depărtat și nicidecum Ei nu-L vor mai găsi, acum.
7. Întreg poporul – negreșit – Necredincios s-a dovedit Față de Domnul. Au avut Copii, care li s-au născut Doar din curvie. Sunt sortiți – Cu-averi cu tot – a fi-nghițiți De-o lună nouă. Să luați
8. Trâmbiți și-n urmă să sunați La Ghibea, trâmbițele-acele! La Rama, să sunați din ele! Grăbiți-vă să v-adunați La Bet-Aven, ca să strigați! Iată-i – acuma – grabnic vin, Pe a ta urmă, Beniamin!
9. Pe Efraim îl pustiesc, În ziua-n care-l pedepsesc. Ceea ce Eu am pregătit, Are să cadă, negreșit, Pe semințiile pe care Neamul lui Israel le are!
10. Iată că toți aceia cari, În Iuda, se vădesc mai mari, Asemeni sunt acelor care Au mutat pietre de hotare. De-aceea, Îmi revărs apoi – Precum al apelor șuvoi – Mânia Mea, asupra lor.
11. Și al lui Efraim popor Are să fie asuprit Și-n judecată-apoi, zdrobit, Căci a urmat – cum am văzut – Învățături ce i-au plăcaut.
12. Căci pentru Efraim, apoi, Precum o molie fi-voi. Voi fi ca o putreziciune Care, pe dinți, li se va pune Acelora cari, după neam, Se trag din al lui Iuda ram.
13. Când Efraim își va vedea Balii și de asemenea, Când va vedea Iuda, ce mare Îi este rana ce o are, Fugi-va Efraim de-ndat’, Le cel ce este împărat Peste Asiria – la cel Numit Iareb – chiar dacă el N-are să-l însănătoșească, Nici răni nu o să-i lecuiască.
14. Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.
15. În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”