Osea 8 BIV2014
1. „Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.
2. Atuncea, vor striga la Mine: „O, Dumnezeule, pe Tine, Te știm noi – noi, poporul cel Al neamului lui Israel!”
3. Dar Israel a lepădat, Cu scârbă, tot binele dat. Tocmai de-aceea-l urmărește Acela cari îl dușmănește.
4. Fără se le fi poruncit, Ei, împărați, și-au rânduit. Și căpitani de-asemenea Și-au pus ei, fără știrea Mea. Argint și aur adunară, Din care idoli își turnară. De-aceea, fi-vor pedepsiți Și au să fie nimiciți.
5. Samario, un lucru rău Și-o scârbă e vițelul tău! A Mea mânie s-a aprins Și împotriva lor s-a-ntins! Dar până când, au să voiască Ei, ca să nu se curățească?
6. Iată că idolul acel Venit-a chiar din Israel Și de un meșter e lucrat. Nu-i Dumnezeu adevărat. Astfel, vițelul cel pe care Țara Samariei îl are, Bucăți are a fi făcut!
7. Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.
8. Israelul e nimicit! Printre popoare-i risipit Și e un vas lipsit de preț.
9. Măgar sălbatic și răzleț, Israelul se arătase Când în Asiria plecase, Iar Efraim daruri a dat, Prieteni, când și-a căpătat!
10. Chiar dacă dau daruri mereu, La neamuri, tot îi apăs Eu, Ca pentr-un timp să înceteze, Vreun împărat, să-și mai așeze.
11. Când Efraim și-a construit Altare, a păcătuit, Căci doar altarele-nălțate Îl fac să cadă în păcate.
12. De-i scriu poruncile pe care Întreaga Mea Lege le are, Acestea nu vor fi primite, Ci drept străine-or fi privite.
13. Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!
14. Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”