Isaia 1 NTR

1. Vedenia pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

2. Ascultați, ceruri! Ascultă cu atenție, pământule, căci Domnul a vorbit: „Am îngrijit copii și i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.

3. Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“.

4. Vai, națiune păcătoasă, popor încărcat cu nelegiuire, sămânță de răufăcători, copii pervertiți! Ei L-au părăsit pe Domnul, L-au disprețuit pe Sfântul lui Israel și I-au întors spatele.

5. Ce folos să mai fiți loviți, de vreme ce stăruiți în apostazie? Tot capul este bolnav și toată inima suferă!

6. Din tălpi și până-n creștet, nimic nu este sănătos, doar răni și vânătăi, tăieturi sângerânde, care nu s-au uscat și care n-au fost legate sau alinate cu ulei.

7. Țara voastră este o pustietate; cetățile voastre sunt arse de foc. Străinii vă devorează pământul, chiar sub privirea voastră; a ajuns o pustietate, deoarece a fost distrus de străini.

8. Fiica Sionului este părăsită, ca o colibă în vie, ca un adăpost pe un teren cu castraveți, ca o cetate asediată.

9. Dacă Domnul Oștirilor nu ne-ar fi lăsat o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.

10. Ascultați Cuvântul Domnului, voi, conducători ai Sodomei! Fiți atenți la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei!

11. „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?“, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu-Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

12. Cine v-a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu-Mi curțile?

13. Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabaturile și adunările voastre.

14. Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port.

15. Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge;

16. spălați-vă și curățiți-vă! Îndepărtați faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Încetați să faceți ce este rău

17. și învățați să faceți ce este bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit! Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei!

18. Veniți acum să ne judecăm!“, zice Domnul. „Deși păcatele voastre sunt precum haina stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna.

19. Dacă veți vrea și veți asculta, veți mânca roadele bune ale țării,

20. dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti, veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.

21. Vezi cum orașul credincios a devenit o prostituată! Era plin de judecată; dreptatea locuia în el, dar acum este plin de ucigași!

22. Argintul vostru s-a făcut zgură, și băutura voastră este amestecată cu apă.

23. Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu-l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.

24. De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: „Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!

25. Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale.

26. Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ți se va zice: «Cetate a dreptății», «Orașul credincios!»“.

27. Sionul va fi răscumpărat prin judecată, și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.

28. Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi zdrobiți împreună și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.

29. „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați plăcerea; veți roși din cauza grădinilor, pe care le-ați ales.

30. Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă.

31. Cel puternic va fi ca un câlț, iar lucrarea sa ca o scânteie. El și lucrarea lui vor arde împreună, și nimeni nu-i va stinge“.