Isaia 10 BTF2015
1. Vai celor care rostesc hotărâri nedrepte și care scriu chinuirea pe care au poruncit-o,
2. Pentru a abate pe nevoiaș de la judecată și pentru a lua dreptatea de la cel sărac al poporului meu, ca văduvele să fie prada lor și ca ei să jefuiască pe cei fără tată!
3. Și ce veți face în ziua cercetării și în pustiirea care va veni de departe? La cine veți fugi pentru ajutor? Și unde veți lăsa gloria voastră?
4. Fără mine ei se vor prosterna sub prizonieri și vor cădea sub cei uciși. Cu toate acestea mânia lui nu s-a întors, ci mâna lui este încă întinsă.
5. Vai Asirianule, nuiaua mâniei mele și toiagul din mâna lor este indignarea mea.
6. Îl voi trimite împotriva unei națiuni fățarnice și împotriva poporului furiei mele îi voi da poruncă, să ia prada și să ia jaful și să îi calce ca pe noroiul străzilor.
7. Totuși el nu dorește astfel, nici inima lui nu gândește astfel, dar în inima lui este să nimicească și să stârpească nu puține națiuni.
8. Căci el spune: Nu sunt prinții mei cu toții împărați?
9. Nu este Calno precum Carchemișul? Nu este Hamatul precum Arpadul? Nu este Samaria precum Damascul?
10. După cum mâna mea a găsit împărăția idolilor și chipurile lor cioplite le-au întrecut pe cele din Ierusalim și din Samaria;
11. Cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face tot astfel Ierusalimului și idolilor săi?
12. De aceea se va întâmpla, când Domnul își va împlini întreaga lui lucrare pe muntele Sion și asupra Ierusalimului, că voi pedepsi rodul inimii tari a împăratului Asiriei și gloria privirilor lui trufașe.
13. Căci el spune: Prin tăria mâinii mele am făcut-o și prin înțelepciunea mea, căci sunt chibzuit și am îndepărtat granițele popoarelor și am jefuit tezaurele lor și am doborât pe locuitori ca un viteaz.
14. Și mâna mea a găsit bogățiile popoarelor ca pe un cuib; și ca unul ce strânge ouă părăsite, am adunat eu tot pământul; și nu a fost nimeni care să bată din aripă sau să își deschidă gura sau să ciripească.
15. Se va făli toporul împotriva celui ce taie cu el? Sau fierăstrăul se va mări împotriva celui care îl mișcă? De parcă nuiaua ar trebui să se miște împotriva celor care o ridică, sau toiagul s-ar ridica, de parcă nu ar fi lemn.
16. De aceea Domnul, Domnul oștirilor, va trimite slăbiciune printre cei grași ai lui; și sub gloria lui el va aprinde o ardere ca arderea unui foc.
17. Și lumina lui Israel va fi ca un foc și Cel Sfânt ca o flacără și va arde și va mistui spinii și mărăcinii lui într-o singură zi;
18. Și va mistui gloria pădurii lui și din câmpul lui roditor, deopotrivă suflet și trup și vor fi ca atunci când leșină un purtător de steag.
19. Și restul copacilor pădurii lui vor fi puțini, încât un copil îi va putea scrie.
20. Și se va întâmpla în acea zi, că rămășița lui Israel și cei scăpați ai casei lui Iacob, nu se vor mai rezema pe cel ce i-a lovit, ci se vor rezema pe DOMNUL, pe Cel Sfânt al lui Israel, în adevăr.
21. Rămășița, adică rămășița lui Iacob, se va întoarce la puternicul Dumnezeu.
22. Fiindcă deși poporul tău Israel este ca nisipul mării, totuși o rămășiță din el se va întoarce; mistuirea hotărâtă se va revărsa cu dreptate.
23. Căci Domnul DUMNEZEUL oștirilor va face o mistuire, da, hotărâtă, în mijlocul întregii țări.
24. De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEUL oștirilor: Poporul meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian, te va lovi cu o nuia și își va ridica toiagul împotriva ta în felul Egiptului.
25. Căci încă foarte puțin timp și indignarea va înceta; și mânia mea va înceta în nimicirea lor.
26. Și DOMNUL oștirilor va stârni un bici pentru el conform măcelului lui Madian la stânca Oreb, și precum toiagul său a fost peste mare, la fel îl va ridica în felul Egiptului.
27. Și se va întâmpla în acea zi că povara lui va fi luată de pe umărul tău și jugul său de pe gâtul tău și jugul va fi distrus din cauza ungerii.
28. El a ajuns la Aiat, a trecut la Migron; la Micmaș își lasă carele;
29. Au trecut prin trecătoare, au făcut popas la Gheba; Rama este înspăimântată; Ghibea lui Saul a fugit.
30. Înalță-ți vocea, fiica Galimului, fă-o să fie auzită până în Lais, săracă Anatot.
31. Madmena a fugit; locuitorii Ghebimului se adună să fugă.
32. Totuși în acea zi va rămâne la Nob; își va scutura mâna împotriva muntelui fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
33. Iată, Domnul, DOMNUL oștirilor, va reteza ramura cu teroare și cei înalți de statură vor fi tăiați și cei trufași vor fi umiliți.
34. Și va tăia desișurile pădurii cu fier și Libanul va cădea printr-unul puternic.